Take a photo of a barcode or cover
3.99 AVERAGE
3.99 AVERAGE
4,5
Ce livre étai vraiment loin d'être parfait, mais il était vrai. Magnifiquement écrit malgré les fautes qui restaient (sorte d'auto publication amazon si j'ai bien compris), certaines phrases m'ont mis des coups de poings dans les tripes et m'ont coupé la respiration. Senna m'a lentement brisé le cœur, mais pas de manière vraiment douloureuse. J'ai beaucoup pleuré. Pas souvent. Juste longtemps les deux fois où ça m'a pris. Ce n'était pas du tout ce que j'attendais de la lecture avec la 4ème de couv et pourtant ça ne m'a pas dérangée un seul instant. Peut-être même que les larmes que cette histoire m'a fait verser ont nettoyé un peu ma propre mud vein.
Ce livre étai vraiment loin d'être parfait, mais il était vrai. Magnifiquement écrit malgré les fautes qui restaient (sorte d'auto publication amazon si j'ai bien compris), certaines phrases m'ont mis des coups de poings dans les tripes et m'ont coupé la respiration. Senna m'a lentement brisé le cœur, mais pas de manière vraiment douloureuse. J'ai beaucoup pleuré. Pas souvent. Juste longtemps les deux fois où ça m'a pris. Ce n'était pas du tout ce que j'attendais de la lecture avec la 4ème de couv et pourtant ça ne m'a pas dérangée un seul instant. Peut-être même que les larmes que cette histoire m'a fait verser ont nettoyé un peu ma propre mud vein.
I can't even think of how to review this book.
I can't think of how to describe how quickly and thoroughly Mud Vein grabbed me and didn't let go until the last page.
I can't think of how to tell you how much this book frayed my nerves, broke my heart, and resounded deeply with me.
I can't tell you any of that.
You just have to read it.
I can't think of how to describe how quickly and thoroughly Mud Vein grabbed me and didn't let go until the last page.
I can't think of how to tell you how much this book frayed my nerves, broke my heart, and resounded deeply with me.
I can't tell you any of that.
You just have to read it.
This book bored me a little at first, i must admit it, it took me like a week and a half to finish it, but Holy God, what an amazing, fantastic psyhological dark thriller about suvival, a shattered woman (inside and out) and unconditional love. This book is dark, but it really shows you how much God loves humans, and the power of true love. The ending is heartbreaking. Thank you,[a:Tarryn Fisher|5410816|Tarryn Fisher|https://images.gr-assets.com/authors/1336086252p2/5410816.jpg], for reminding us that God is loving us, and thank you, for your amazing books.
Dear Reader,
I am a writer and words are my weapon. I want to hurt you. I want my words to be salt, and I want to pour them into your open wound. I want my words to be jagged pieces of mirror that you can see yourself reflected in. I am a sadist otherwise known as an artist. My books are a call to women who have been doubled over by heartache, bound by boredom, captives of a past that will not let them go, victors of a past that tried to kill them. I have a disease you see, it’s called human nature, and I am fascinated by it. So, if you choose to read Mud Vein remember that about me. I’m not writing to entertain you, or to make money, or to have my book propped neatly on a shelf in Target. I write to explore the dark corners of myself, and I want you to come with me. I’m a little bit like you. I think you’ll see yourself in the pages of Mud Vein. I haven’t told you very much about it on purpose. I want you to go in blind. I want you to stumble across a thought, a sound, a hurt-which you had thought special to you. And realize I have felt them too, someone you have never met. If you choose to read Mud Vein, please don’t ask yourself what it says, ask yourself what it means. - Tarryn Fisher.
"You’ve been silent your whole life. You were silent when we met, silent when you suffered. Silent when life kept hitting you. I was like that too, a little. But not like you. You are a stillness. And I tried to move you. It didn’t work. But that doesn’t mean you didn’t move me. I heard everything you didn’t say. I heard it so loudly that I couldn’t shut it off. Your silence, Senna, I hear it so loudly."
Romanian review
Cu siguranță, cea mai bună carte citită de mine anul ăsta și cea mai întunecată și mai dureroasă carte citită vreodată.
O avem în centrul atenției pe Senna Richards, autoare Bestseller New York Times. Romanul începe cu Senna, trezindu-se singură într-o casă din mijlocul zăpezii. Nu știe cine a sechestrat-o sau de ce. Plimbându-se prin casă, îl găsește legat într-o altă cameră pe doctorul ei. Medicul care cu câțiva ani în urmă i-a salvat viața și nu o dată, ci de două ori.
Dacă cumva deja vă gândiți că este o carte cu sindromul stockholm, vă înșelaţi.
Mai târziu Senna, își dă seama că totul este un joc și că doar adevărul o poate elibera.
Condițiile în care cei doi trăiesc la început în acea casă sunt foarte bune, au electricitate, apă, mâncare cât cuprinde, chiar și câteva sticle de alcool. Prima dată când am citit asta, m-am gândit ce fel de persoană sechestrează doi oameni pentru a-i ţine în condiții excelente?
După primele unsprezece capitole am lăsat cartea și m-am gândit să citesc altceva, dar o reluam în fiecare noapte și citeam câte puțin. M-am gândit ce naiba, e Tarryn Fisher, femeia asta e un geniu, nu renunța!
În a două parte a cărții aflăm că viața protagonistei nu a fost deloc una frumoasă.
Știți, romanele alea în care eroul este frumos, deștept, bun la suflet, talentat la orice, face numai lucruri bune în viață? Ei bine, Tarryn, nu scrie niciodată despre personaje perfecte, eroii ei, sunt frumoși, dar egoiști, inteligenți, dar mincinoși.
În realitate oamenii mint, greșesc, regretă. Oricât cât ar fi de bun și de inteligent un om, tot face greșeli.
Senna, este mutilată, fizic și sufletește.
Nu crede în Dumnezeu, ba chiar mai mult, pentru ea nu există nimic pozitiv pe lumea asta, urăște culorile, strălucirea soarelui și nu asculta muzică cu versuri. Este un personaj gri. Mintea ei este ca o celulă neagră, fără ferestre. Nu pătrunde deloc lumină. Se taie singură și durerea o face să se simtă vie. A fost violată, imediat după a fost diagnosticată cu cancer la sân, a fost abandonată de mamă la o vârstă fragedă, iar tatăl ei o trata ca și cum nu ar exista, marea ei iubire, un scriitor care a scris chiar și o carte întreagă despre ea, abandonat-o după ce ea a refuzat să se căsătorească.
În partea a treia a cărții, Senna și Isaac, încearcă să supraviețuiască.
Nu e prima mea experiență cu Tarryn Fisher. În Ianuarie 2017, am început The Opportunist, o carte despre o fată care se întâlnește cu iubirea vieții ei după trei ani (băiat pe care ea l-a rănit foarte tare) Când află că acesta are amnezie este hotărâtă să profite de ocazie pentru a petrece mai mult timp cu el, deși el este logodit și de aici, începe toată povestea, o poveste despre doi tineri care sunt aduși de către destin mereu față în față. Acolo mi-a plăcut că autoarea scrie despre conexiunea puternică dintre două suflete pereche. Despre iubirea care trece dincolo de timp.
Romanul ăla mi-a tăiat răsuflarea și anul ăsta am avut fericita ocazie de-al citi din nou și de-a termina toată trilogia. M-am atașat imediat de scriitura lui Tarryn Fisher, pentru că reușește să scrie despre personaje umane, cu defecte, calități, greșeli. Pune pe hârtie natura umană așa cum e ea.
Mud Vein, pe de cealaltă parte este diferit, întunecat, dar la un moment dat avem și aici două suflete pereche aduse unui lângă celălalt.
"There is a string that connects us that is not visible to the eye. Maybe every person has more than one soul they are connected to, and all over the world there are those invisible strings… Maybe the chances that you’ll find each and every one of your soul mates is slim. But sometimes you’re lucky enough to stumble across one. And you feel a tug. And it’s not so much a choice to love them through their flaws and through your differences, but rather you love them without even trying. You love their flaws."
Nu este un roman de dragoste. Vorba unei cunoștințe, de pe GoodReads, o fată care iubește un roman cu zombi.
Ea spune așa și citez: "Because this story is not really about zombies, you know? It’s like saying that a book is about trees only because some scenes involve the main characters having fun in the park." Așa și aici Da, într-adevăr apare și dragostea aici, dar nu aia tradițională, pe care o știm cu toții. Cred că dacă m-aș rezuma prin a spune că este o carte de dragoste ar fi o jignire automat.
Este un roman, despre demoni personali și învingerea lor, despre supraviețuirea în condiții externe, despre iubirea care luminează sufletul și vindecă. Despre schimbare.
Deci, dacă vă așteptați la un roman în care doi oameni ajung împreună, se îndrăgostesc, se iau de mânuţe, depășesc obstacolele și aleargă liniștiți într-o grădină cu flori și fluturași, haha! Ce tare vă înșelați. O să vă taie în carne vie. Dacă aveți o rană asemănătoare cu a Sennei, cât de mică autoarea pune sare pe ea. Dacă aveți mai multe, ei, bine… Baftă! Eu a trebuit să închid cartea la un moment dat, spre final și să încep să mă rog după așa că, am terminat-o a doua zi.
Senna, trebuie să descopere două adevăruri, unul dureros, despre ea însăși și adevărul care o va elibera de tot întunericul din înăuntrul ei.
Un thriller psihologic, care reușește să atingă și inimi, să deschidă rănile cititorilor, să pună sare pe ele, nu doar să se joace cu mințile lor.
Dear Reader,
I am a writer and words are my weapon. I want to hurt you. I want my words to be salt, and I want to pour them into your open wound. I want my words to be jagged pieces of mirror that you can see yourself reflected in. I am a sadist otherwise known as an artist. My books are a call to women who have been doubled over by heartache, bound by boredom, captives of a past that will not let them go, victors of a past that tried to kill them. I have a disease you see, it’s called human nature, and I am fascinated by it. So, if you choose to read Mud Vein remember that about me. I’m not writing to entertain you, or to make money, or to have my book propped neatly on a shelf in Target. I write to explore the dark corners of myself, and I want you to come with me. I’m a little bit like you. I think you’ll see yourself in the pages of Mud Vein. I haven’t told you very much about it on purpose. I want you to go in blind. I want you to stumble across a thought, a sound, a hurt-which you had thought special to you. And realize I have felt them too, someone you have never met. If you choose to read Mud Vein, please don’t ask yourself what it says, ask yourself what it means. - Tarryn Fisher.
"You’ve been silent your whole life. You were silent when we met, silent when you suffered. Silent when life kept hitting you. I was like that too, a little. But not like you. You are a stillness. And I tried to move you. It didn’t work. But that doesn’t mean you didn’t move me. I heard everything you didn’t say. I heard it so loudly that I couldn’t shut it off. Your silence, Senna, I hear it so loudly."
Romanian review
Cu siguranță, cea mai bună carte citită de mine anul ăsta și cea mai întunecată și mai dureroasă carte citită vreodată.
O avem în centrul atenției pe Senna Richards, autoare Bestseller New York Times. Romanul începe cu Senna, trezindu-se singură într-o casă din mijlocul zăpezii. Nu știe cine a sechestrat-o sau de ce. Plimbându-se prin casă, îl găsește legat într-o altă cameră pe doctorul ei. Medicul care cu câțiva ani în urmă i-a salvat viața și nu o dată, ci de două ori.
Dacă cumva deja vă gândiți că este o carte cu sindromul stockholm, vă înșelaţi.
Mai târziu Senna, își dă seama că totul este un joc și că doar adevărul o poate elibera.
Condițiile în care cei doi trăiesc la început în acea casă sunt foarte bune, au electricitate, apă, mâncare cât cuprinde, chiar și câteva sticle de alcool. Prima dată când am citit asta, m-am gândit ce fel de persoană sechestrează doi oameni pentru a-i ţine în condiții excelente?
După primele unsprezece capitole am lăsat cartea și m-am gândit să citesc altceva, dar o reluam în fiecare noapte și citeam câte puțin. M-am gândit ce naiba, e Tarryn Fisher, femeia asta e un geniu, nu renunța!
În a două parte a cărții aflăm că viața protagonistei nu a fost deloc una frumoasă.
Știți, romanele alea în care eroul este frumos, deștept, bun la suflet, talentat la orice, face numai lucruri bune în viață? Ei bine, Tarryn, nu scrie niciodată despre personaje perfecte, eroii ei, sunt frumoși, dar egoiști, inteligenți, dar mincinoși.
În realitate oamenii mint, greșesc, regretă. Oricât cât ar fi de bun și de inteligent un om, tot face greșeli.
Senna, este mutilată, fizic și sufletește.
Nu crede în Dumnezeu, ba chiar mai mult, pentru ea nu există nimic pozitiv pe lumea asta, urăște culorile, strălucirea soarelui și nu asculta muzică cu versuri. Este un personaj gri. Mintea ei este ca o celulă neagră, fără ferestre. Nu pătrunde deloc lumină. Se taie singură și durerea o face să se simtă vie. A fost violată, imediat după a fost diagnosticată cu cancer la sân, a fost abandonată de mamă la o vârstă fragedă, iar tatăl ei o trata ca și cum nu ar exista, marea ei iubire, un scriitor care a scris chiar și o carte întreagă despre ea, abandonat-o după ce ea a refuzat să se căsătorească.
În partea a treia a cărții, Senna și Isaac, încearcă să supraviețuiască.
Nu e prima mea experiență cu Tarryn Fisher. În Ianuarie 2017, am început The Opportunist, o carte despre o fată care se întâlnește cu iubirea vieții ei după trei ani (băiat pe care ea l-a rănit foarte tare) Când află că acesta are amnezie este hotărâtă să profite de ocazie pentru a petrece mai mult timp cu el, deși el este logodit și de aici, începe toată povestea, o poveste despre doi tineri care sunt aduși de către destin mereu față în față. Acolo mi-a plăcut că autoarea scrie despre conexiunea puternică dintre două suflete pereche. Despre iubirea care trece dincolo de timp.
Romanul ăla mi-a tăiat răsuflarea și anul ăsta am avut fericita ocazie de-al citi din nou și de-a termina toată trilogia. M-am atașat imediat de scriitura lui Tarryn Fisher, pentru că reușește să scrie despre personaje umane, cu defecte, calități, greșeli. Pune pe hârtie natura umană așa cum e ea.
Mud Vein, pe de cealaltă parte este diferit, întunecat, dar la un moment dat avem și aici două suflete pereche aduse unui lângă celălalt.
"There is a string that connects us that is not visible to the eye. Maybe every person has more than one soul they are connected to, and all over the world there are those invisible strings… Maybe the chances that you’ll find each and every one of your soul mates is slim. But sometimes you’re lucky enough to stumble across one. And you feel a tug. And it’s not so much a choice to love them through their flaws and through your differences, but rather you love them without even trying. You love their flaws."
Nu este un roman de dragoste. Vorba unei cunoștințe, de pe GoodReads, o fată care iubește un roman cu zombi.
Ea spune așa și citez: "Because this story is not really about zombies, you know? It’s like saying that a book is about trees only because some scenes involve the main characters having fun in the park." Așa și aici Da, într-adevăr apare și dragostea aici, dar nu aia tradițională, pe care o știm cu toții. Cred că dacă m-aș rezuma prin a spune că este o carte de dragoste ar fi o jignire automat.
Este un roman, despre demoni personali și învingerea lor, despre supraviețuirea în condiții externe, despre iubirea care luminează sufletul și vindecă. Despre schimbare.
Deci, dacă vă așteptați la un roman în care doi oameni ajung împreună, se îndrăgostesc, se iau de mânuţe, depășesc obstacolele și aleargă liniștiți într-o grădină cu flori și fluturași, haha! Ce tare vă înșelați. O să vă taie în carne vie. Dacă aveți o rană asemănătoare cu a Sennei, cât de mică autoarea pune sare pe ea. Dacă aveți mai multe, ei, bine… Baftă! Eu a trebuit să închid cartea la un moment dat, spre final și să încep să mă rog după așa că, am terminat-o a doua zi.
Senna, trebuie să descopere două adevăruri, unul dureros, despre ea însăși și adevărul care o va elibera de tot întunericul din înăuntrul ei.
Un thriller psihologic, care reușește să atingă și inimi, să deschidă rănile cititorilor, să pună sare pe ele, nu doar să se joace cu mințile lor.
I had to force myself to complete this book. It was slow. Nothing note worthy happened until about page 180, and even then, I was bored. The characters had no chemistry on paper, and I had no connection to them in return. I gave it 2 stars instead of 1 because I was able to force myself to finish the book.
I didn't love everything about this book, but not writing it myself affords the luxury of not having to. I was engrossed. I was kept guessing. I did guess the identity of the zookeeper, but not without second and triple guessing.
There were many times when a particular scene would be too much and I'd almost convince myself that this book wasn't for me and put it down. But I still wondered about some small offering of explanation and ended up reading for another hour.
There were many times when a particular scene would be too much and I'd almost convince myself that this book wasn't for me and put it down. But I still wondered about some small offering of explanation and ended up reading for another hour.
Wow! I really enjoyed this. A unique story with unique (and frustrating) characters.
Read this book in 1 sitting! Ended up with tears in my eyes. 4.5 stars
Only because I actually finished it. Imo, the best psychological thrillers have relatable characters and at least somewhat plausible situations - for me, this had neither.
challenging
dark
emotional
sad
tense
fast-paced
Plot or Character Driven:
Character
Strong character development:
Yes
Loveable characters:
Yes
Diverse cast of characters:
Yes
Flaws of characters a main focus:
Yes
I didn’t expect to like this anywhere near as much as I did.
It’s a departure from other works I’ve read from this author and I wish she had more books like this with a sharp dark edge.
It’s a departure from other works I’ve read from this author and I wish she had more books like this with a sharp dark edge.
You are stillness.....
This book was dark and disturbing.... I really didn't like either of these characters...
I really didn't understand the motivation behind the kidnapping at all..... But this book drew me in, and kept me Reading until I was done.....
This book was dark and disturbing.... I really didn't like either of these characters...
I really didn't understand the motivation behind the kidnapping at all..... But this book drew me in, and kept me Reading until I was done.....