Scan barcode
coffeedbooks's review
3.0
S-a citit repede - cam cum trece şi experienţa unui citybreak. Mi-a fost mai lesne de citit şi am simţit o altfel de plăcere în lectură datorită modului în care a fost redactat textul - aproape epic, o nuvelă în capitole ultra scurte.
Sunt elemente care mă dau peste cap în analiza textului, anumite idei pe care nu le pot înlănţui logic, întrebări la care nu am răspunsuri, explicaţii pe care nu le găsesc şi pe care nu pot să le atribui celor citite.
Dar sunt câteva pasaje care au rămas cu mine, printre care:
"[...] şi poate dacă nu aş avea această perfectă teleghidare spre distrugere atunci poate, ar fi posibil să, cred că mi-ar plăcea să am din nou prieteni."
"[...] Valuri peste valuri peste inimă, te întorc din drum, micul rac şi-a găsit hrana într-un colţ de perete şi te chinuie."
Încă mi-e greu să desluşesc măcar o parte din tainele poeziei contemporane, dar continui să încerc.
Sunt elemente care mă dau peste cap în analiza textului, anumite idei pe care nu le pot înlănţui logic, întrebări la care nu am răspunsuri, explicaţii pe care nu le găsesc şi pe care nu pot să le atribui celor citite.
Dar sunt câteva pasaje care au rămas cu mine, printre care:
"[...] şi poate dacă nu aş avea această perfectă teleghidare spre distrugere atunci poate, ar fi posibil să, cred că mi-ar plăcea să am din nou prieteni."
"[...] Valuri peste valuri peste inimă, te întorc din drum, micul rac şi-a găsit hrana într-un colţ de perete şi te chinuie."
Încă mi-e greu să desluşesc măcar o parte din tainele poeziei contemporane, dar continui să încerc.
evaepurice's review
5.0
toate poemele ei parcă sunt scrise de mine, au personalitatea mea, pesemne ca eu și Ruxandra Novac avem o personalitate foarte asemănătoare, de asta merită 5 stele.
***
20
Care e culoarea ta preferată? Ce iti place să faci? Care sint lucrurile care te fac atent? Pårul ud al femeilor, pielea, unele substante. Ce vezi dacă inchizi ochi
Moschei arse de soare, iarba sub păcură, baraje spulberate sub forta lichida, oraşe luminate noaptea cind dispare arhitectura și lucrează neoanele, corpuri supuse somnului, chimie, dominare prin chimie.
Ce te intristează cel mai mult? Acum sau vreodată Acum lumina asta proastă, solidă, care cade peste plante, peste lucrurile din casă, e oribil. As putea să o ating, e lumina de după-amiază, putine lucruri sint mai triste, mai lipsite de speranţă.
Ce ti-a plăcut in ultimele zile, în ultimele nopți? Marea seto, căprioarele, statuile medievale, reprezentárile religioase, praful lor chinuit, anumite lucruri care se repetă. Cind am mincat zăpadă dimineata, pe munte. Somnul uşor de la jetlag şi somnul greu de la chimie, corpurile sedate, acel mod asiatic de a atinge ochii, de a tăia adinc, dintr-o miscare.
Ce nu este de partea ta? Oamenii buni, siniştri, cei care manevrează structurile, cei care vad mai departe. Familiile, dar nu este decit o nevroză, cel care te trezesc inainte să plece, cei care persisti, cei care citesc semnalele si se orientează dupá ele. Cei obstinați, cei care nu şi pierd increderea. E ceva innascut să nu iti pierzi increderea, innäscut şi apoi intreținut de figuri galbene de ceară denumite comunitate, pentru noi nu se mai poate face nimic. Doar prafuri, o destinatie necunoscută, in spate o autostradă, unde ești tu, unde nu exista incredere, ochii injectați, fata arsă de soare, muşchii pregătiți, zimbetul rau, in spate o autostrada lichidă, săpată direct in ocean.
***
20
Care e culoarea ta preferată? Ce iti place să faci? Care sint lucrurile care te fac atent? Pårul ud al femeilor, pielea, unele substante. Ce vezi dacă inchizi ochi
Moschei arse de soare, iarba sub păcură, baraje spulberate sub forta lichida, oraşe luminate noaptea cind dispare arhitectura și lucrează neoanele, corpuri supuse somnului, chimie, dominare prin chimie.
Ce te intristează cel mai mult? Acum sau vreodată Acum lumina asta proastă, solidă, care cade peste plante, peste lucrurile din casă, e oribil. As putea să o ating, e lumina de după-amiază, putine lucruri sint mai triste, mai lipsite de speranţă.
Ce ti-a plăcut in ultimele zile, în ultimele nopți? Marea seto, căprioarele, statuile medievale, reprezentárile religioase, praful lor chinuit, anumite lucruri care se repetă. Cind am mincat zăpadă dimineata, pe munte. Somnul uşor de la jetlag şi somnul greu de la chimie, corpurile sedate, acel mod asiatic de a atinge ochii, de a tăia adinc, dintr-o miscare.
Ce nu este de partea ta? Oamenii buni, siniştri, cei care manevrează structurile, cei care vad mai departe. Familiile, dar nu este decit o nevroză, cel care te trezesc inainte să plece, cei care persisti, cei care citesc semnalele si se orientează dupá ele. Cei obstinați, cei care nu şi pierd increderea. E ceva innascut să nu iti pierzi increderea, innäscut şi apoi intreținut de figuri galbene de ceară denumite comunitate, pentru noi nu se mai poate face nimic. Doar prafuri, o destinatie necunoscută, in spate o autostradă, unde ești tu, unde nu exista incredere, ochii injectați, fata arsă de soare, muşchii pregătiți, zimbetul rau, in spate o autostrada lichidă, săpată direct in ocean.
alicecoman's review
4.0
Pubertate în cap. Distrugere în corp. Hărți necunoscute. Substanțe care nu funcționează. Modalități care se pierd. Toate cîte sînt, și care nu merg.
eternalsunshine21's review
5.0
“Desigur sunt sisteme de protecție care se autogenerează și cad. Direct în inima mea lichidă, în inima mea făcută din mătasea babilonului, rasfrântă pe margini sub acid. Într-o mișcare de la nord la sud, sub o rotiță de fier care coboară pe stern, pregătindu-te pentru ce e mai rău, dar nimic nu e rău, o mișcare lentă care închide orizontul, foarte precisă, de la nord la sud, care arde siguranțele una câte una.”
More...