You need to sign in or sign up before continuing.
Take a photo of a barcode or cover
3.72 AVERAGE
3.72 AVERAGE
In the seventh grade, I really liked this boy named Alex so I decided that I would read this entire series out of my undying adoration. I enjoyed this book a lot back in middle school due to its suspense and adventurous plot. Due to this book, I also went through a spy phase where I also wanted to work for the British spy force MI6 when I turned 16.
Alex Rider is an ordinary English student. He lives with his uncle because his parents are dead and is best friends with the housekeeper, Jack Starbright. However, when his uncle passes, Alex learns that his uncle was anything but ordinary. In fact, he was a spy for MI6 and now they want Alex's help. The director of MI6 asks Alex to impersonate a computer nerd and discover what is wrong with the Stormbreaker computers that are supposed to be put in every classroom in London.
the book was quite good. smart, fast, funny, and yes full of the ultimate gadgets every kid on earth wants to posses. at some parts i felt that the writing could have been a tad more serious. but it's very imaginative, i have to admit.
So cinematic, so cool, spy goodness with no extra fat or fluff, just a preternaturally talented teen spy, shady spy agency, some of the coolest action sequences put to the written word, garishly hateful yet trim villains, high stakes world-saving hijinks, bulls-eye set-ups and pay-offs, sensational sensorial action-driven writing, and a complicated series-spanning teen spy/hired assassin rivalry.
I was inspired to re-read this series after I heard about the Alex Rider TV show coming out soon. I already know it won’t live up to the books but that’s okay, I’m just happy to come back to these books and find them just as good as I remember from childhood (I think 11-12). The few references to technology, now dated as this was first published in 2000, are also super nostalgic. Looking back this series probably singlehandedly cultivated my love of spy action movies - it somehow reads exactly like the best of the best James Bond/Mission Impossible type of movie, action sequences and all. Can’t wait to read the rest.
I was inspired to re-read this series after I heard about the Alex Rider TV show coming out soon. I already know it won’t live up to the books but that’s okay, I’m just happy to come back to these books and find them just as good as I remember from childhood (I think 11-12). The few references to technology, now dated as this was first published in 2000, are also super nostalgic. Looking back this series probably singlehandedly cultivated my love of spy action movies - it somehow reads exactly like the best of the best James Bond/Mission Impossible type of movie, action sequences and all. Can’t wait to read the rest.
Când auzi soneria la ora trei dimineaţa, nu e niciodată de bine.
Alex Rider s-a trezit de la primul zbârnâit. A deschis imediat ochii, dar, pentru o clipă, a rămas nemişcat în pat, întins pe spate şi lăsându-şi capul pe pernă. A auzit deschizându-se uşa unui dormitor şi scârţâitul scării de lemn, ca şi cum cineva ar fi coborât. Soneria a sunat a doua oară şi atunci s-a uitat la ceasul deşteptător de alături. Trei şi două minute dimineaţa! S-a auzit un zgomot, ca şi cum cineva ar trage lanţul uşii de la intrare.
S-a dat jos din pat şi s-a dus la fereastra deschisă, călcând apăsat pe covorul gros cu tălpile lui goale. Lumina lunii i se revărsa pe piept şi pe umeri. La cei paisprezece ani ai săi, Alex era deja bine făcut. Părul blond era tuns astfel încât două şuviţe grele îi atârnau pe frunte. Avea ochi căprui şi serioşi. A rămas tăcut pentru o clipă, pe jumătate ascuns în umbră, privind afară. Afară oprise o maşină a poliţiei. De la fereastra lui de la al doilea etaj putea zări plăcuţa neagră cu numărul maşinii şi şepcile celor doi bărbaţi din faţa uşii.
Lumina din hol s-a aprins şi, în acelaşi timp, s-a deschis şi uşa.
— Doamna Rider?
— Nu. Eu sunt menajera. Ce este? Ce s-a întâmplat?
— Aceasta este locuinţa domnului Rider?
— Da.
— Am putea intra…?
Alex ştia deja. Ştia din felul în care poliţiştii stăteau acolo, încurcaţi şi descumpăniţi. Şi mai ştia şi din tonul vocii lor. Vocile morţii… aşa le va numi altă dată. Este acel tip de voce pe care oamenii îl au atunci când vin să te anunţe că cineva apropiat ţie a murit.
S-a dus la uşă şi a deschis-o. I-a auzit pe cei doi ofiţeri discutând în hol, însă doar câteva cuvinte ajungeau până la el.
— … un accident de maşină… am chemat ambulanţa… terapie intensivă… nimeni n-a putut face nimic… ne pare foarte rău.
Abia peste câteva ore, în bucătărie, privind cum lumina dimineţii se ivea încet, încet, pe străzile din vestul Londrei, Alex îşi dădu seama ce se petrece. Unchiul lui, Ian Rider, era mort. Conducând spre casă, maşina lui fusese lovită de un camion pe Old Street, se răsturnase şi el murise aproape pe loc. Nu purta centura de siguranţă, a spus poliţia. Altfel, ar mai fi avut o şansă.
Alex se gândea acum la omul care, de când se ştia el, îi fusese singura rudă. Nu şi-a cunoscut niciodată părinţii. Muriseră într-un accident, un accident de avion, la câteva săptămâni după naşterea lui. A fost crescut de fratele tatălui său (niciodată „unchiul” – Ian Rider ura acest cuvânt) şi şi-a petrecut cea mai mare parte a celor paisprezece ani ai săi în aceeaşi casă din Chelsea, în Londra, între King’s Road şi râu. Dar abia acum îşi dădea seama cât de puţine ştia despre acest om.
Alex Rider s-a trezit de la primul zbârnâit. A deschis imediat ochii, dar, pentru o clipă, a rămas nemişcat în pat, întins pe spate şi lăsându-şi capul pe pernă. A auzit deschizându-se uşa unui dormitor şi scârţâitul scării de lemn, ca şi cum cineva ar fi coborât. Soneria a sunat a doua oară şi atunci s-a uitat la ceasul deşteptător de alături. Trei şi două minute dimineaţa! S-a auzit un zgomot, ca şi cum cineva ar trage lanţul uşii de la intrare.
S-a dat jos din pat şi s-a dus la fereastra deschisă, călcând apăsat pe covorul gros cu tălpile lui goale. Lumina lunii i se revărsa pe piept şi pe umeri. La cei paisprezece ani ai săi, Alex era deja bine făcut. Părul blond era tuns astfel încât două şuviţe grele îi atârnau pe frunte. Avea ochi căprui şi serioşi. A rămas tăcut pentru o clipă, pe jumătate ascuns în umbră, privind afară. Afară oprise o maşină a poliţiei. De la fereastra lui de la al doilea etaj putea zări plăcuţa neagră cu numărul maşinii şi şepcile celor doi bărbaţi din faţa uşii.
Lumina din hol s-a aprins şi, în acelaşi timp, s-a deschis şi uşa.
— Doamna Rider?
— Nu. Eu sunt menajera. Ce este? Ce s-a întâmplat?
— Aceasta este locuinţa domnului Rider?
— Da.
— Am putea intra…?
Alex ştia deja. Ştia din felul în care poliţiştii stăteau acolo, încurcaţi şi descumpăniţi. Şi mai ştia şi din tonul vocii lor. Vocile morţii… aşa le va numi altă dată. Este acel tip de voce pe care oamenii îl au atunci când vin să te anunţe că cineva apropiat ţie a murit.
S-a dus la uşă şi a deschis-o. I-a auzit pe cei doi ofiţeri discutând în hol, însă doar câteva cuvinte ajungeau până la el.
— … un accident de maşină… am chemat ambulanţa… terapie intensivă… nimeni n-a putut face nimic… ne pare foarte rău.
Abia peste câteva ore, în bucătărie, privind cum lumina dimineţii se ivea încet, încet, pe străzile din vestul Londrei, Alex îşi dădu seama ce se petrece. Unchiul lui, Ian Rider, era mort. Conducând spre casă, maşina lui fusese lovită de un camion pe Old Street, se răsturnase şi el murise aproape pe loc. Nu purta centura de siguranţă, a spus poliţia. Altfel, ar mai fi avut o şansă.
Alex se gândea acum la omul care, de când se ştia el, îi fusese singura rudă. Nu şi-a cunoscut niciodată părinţii. Muriseră într-un accident, un accident de avion, la câteva săptămâni după naşterea lui. A fost crescut de fratele tatălui său (niciodată „unchiul” – Ian Rider ura acest cuvânt) şi şi-a petrecut cea mai mare parte a celor paisprezece ani ai săi în aceeaşi casă din Chelsea, în Londra, între King’s Road şi râu. Dar abia acum îşi dădea seama cât de puţine ştia despre acest om.
Basic Info
Format: Audio
Pages/Length: n/a
Genre: Young Adult; Action
Reason For Reading: Everyone seems into this series.
At A Glance
Love Triangle/Insta Love/Obsession?: No
Cliff Hanger: eh
Triggers: n/a
Rating: 2.5 stars
Score Sheet
All out of ten
Cover: 7
Plot: 5
Characters: 5
World Building: 5
Flow: 6
Series Congruity: n/a
Writing: 5
Ending: 6
Total: 5
In Dept
Best Part: Male POV.
Worst Part: Horrible role model MC.
Thoughts Had: JJ is that you?!
Conclusion
Continuing the Series: eh
Recommending: To young boys maybe...
Short Review: If J.J. Abrams ever wrote a book, this would be it. Also if you are going to write a book set in England, probably should use UK English terms, just saying. Also the villain comes across as a bad 1980's Batman villain. Laughable for sure. I get the appeal, i'm just not the attended audience. Also, the MC shows no real emotions about his Uncle dying.
Misc.
Book Boyfriend: No.
Best Friend Material: N/A
adventurous
mysterious