Take a photo of a barcode or cover
3.73 AVERAGE
3.73 AVERAGE
dark
mysterious
tense
medium-paced
Plot or Character Driven:
A mix
Strong character development:
Yes
Loveable characters:
Complicated
Diverse cast of characters:
Yes
Flaws of characters a main focus:
Yes
The book held me to the very end but it was the ending that really let it down. It just didn’t work for me and even considering this was a Stephen King novel, it was just a bit too weird.
Content Warnings
Moderate: Drug abuse, Violence
Yep. Loved this. It has a few unfortunate kingisms, and the start is very slow. But it nails the tenets of cosmic horror wonderfully. This is the most excited I've been reading a King book since I read IT age 9 after stealing it from my dad's book collection.
Revival is a interesting book if not for a okayish last few chapters.
This story is all about Jamie and how his life as a small boy goes in a interesting direction after meeting a preacher called Charles Jacob. Now Charles Jacob suffers a awful tragedy and decides to go against his very teaching, trying to understand death, and maybe even learn the secret behind it. What happens after we die. And maybe that's not the best idea.
While scary in the sense of a bleak and utterly terrible feel of dread of what awaits us after our long or short life, depending on how you view it, it does lack a personal horror punch others have talked about. As someone who isn't a fan of death, and have my own personal questions, I enjoyed the ride here but the destination went a bit to Lovecraftian for me.
Saying that I enjoyed 75% of this book a lot even in it's lowest parts. I think Jamie is a very likeable main protagonist and easy to relate to. I think Charles is a perfect manipulator and we all have someone like him in our life. And think the supporting cast is all interesting.
This reminds me a lot of Pet Semetery but I thought that book tugged on emotional beats and fears better. This one felt a little less personal. But overall a interesting book and I'd give it a 3.5 out of 5.
This story is all about Jamie and how his life as a small boy goes in a interesting direction after meeting a preacher called Charles Jacob. Now Charles Jacob suffers a awful tragedy and decides to go against his very teaching, trying to understand death, and maybe even learn the secret behind it. What happens after we die. And maybe that's not the best idea.
While scary in the sense of a bleak and utterly terrible feel of dread of what awaits us after our long or short life, depending on how you view it, it does lack a personal horror punch others have talked about. As someone who isn't a fan of death, and have my own personal questions, I enjoyed the ride here but the destination went a bit to Lovecraftian for me.
Saying that I enjoyed 75% of this book a lot even in it's lowest parts. I think Jamie is a very likeable main protagonist and easy to relate to. I think Charles is a perfect manipulator and we all have someone like him in our life. And think the supporting cast is all interesting.
This reminds me a lot of Pet Semetery but I thought that book tugged on emotional beats and fears better. This one felt a little less personal. But overall a interesting book and I'd give it a 3.5 out of 5.
adventurous
mysterious
medium-paced
An enjoyable yarn with enjoyable characters. A lot of recycled themes in this one (themes and images from The Shining, Mr. Sleep, and Bag of Bones kept jumping out at me), but I didn't mind it enough to stop reading.
dark
mysterious
tense
medium-paced
Plot or Character Driven:
A mix
Strong character development:
Yes
Loveable characters:
Complicated
Flaws of characters a main focus:
Yes
dark
mysterious
tense
slow-paced
Plot or Character Driven:
A mix
Strong character development:
Yes
Loveable characters:
Complicated
Diverse cast of characters:
Yes
Flaws of characters a main focus:
Yes
slow-paced
If you like classic Stephen King you will like this book! Fun story, loved the characters and it kept a good pace, didn’t drag at all.
Problema cea mai mare a lui SK (și a mea cu cărțile lui) este că omul se pricepe atât de bine să creeze atmosferă și să îți ridice așteptările încât, la capătul multelor sute și mii de pagini pe care își așterne poveștile, nici măcar el nu e în stare să se ridice la nivelul propriului talent, iar finalurile sunt inevitabil dezamăgitoare. Există câteva excepții, dar cam asta e regula cu SK.
Ultima carte de SK pe care am citit-o (înainte de Revival) a fost The Dark Tower VII. SK a scris-o în 2004, eu am citit-o 11 ani mai târziu, în 2015. A fost bună, mi-a plăcut.
Dar.
Seria Dark Tower are 7 cărți și vreo 4000 de pagini, și m-a lăsat sleit de puteri și nervi, și cumva cu un gust amărui. Înainte de asta mai citisem vreo două cărți de-ale lui SK care nu mi-au plăcut (una a fost Cell, iar cealaltă am și uitat cum se numea, atât a fost de forgettable) și am simțit că era vremea să iau o pauză, să-i dau timp să se regrupeze.
Iar acuma, după o pauză de 10 ani, am revenit și am citit Revival. El a scris-o în 2014, eu am citit-o 11 ani mai târziu.
Și a fost foarte bună.
Toate elementele unei povești de calitate marca SK sunt acolo: personaje bine scrise, dialoguri credibile, ceva tragic care pune în mișcare lucrurile, trecerea timpului, micile refrene și indicii care prefigurează finalul. Dar mai ales groaza aia pentru care e el foarte cunoscut și apreciat am simțit-o în Revival mai puternic decât în oricare altă carte de până acum.
N.B. Eu nu-l consider pe SK un autor horror, mai degrabă unul de SF/fantasy/drame psihologice. Eticheta horror nu mi s-a părut niciodată că i se potrivește prea bine. Sau cel puțin nu aplicată raporta la cărțile pe care le-am citit eu... deși i le-am citit pe toate cele importante.
Anyway, back to Revival!
Nu-mi aduc aminte când am stat ultima dată cu sufletul la gură într-un asemenea hal, așteptând (ca personajele din carte) marea revelație. Iar când ea vine, e groaznică, oribilă și atât de eficientă încât n-a avut nevoie de mai mult de o pagină-două ca să mi-o ardă în corp pe veci. Dar cred că marele merit al poveștii nu e neapărat acel fenomenal punct culminant, cât efectele revelației asupra viitorului nesfârșit.
The King is back!
4,5/5*
Ultima carte de SK pe care am citit-o (înainte de Revival) a fost The Dark Tower VII. SK a scris-o în 2004, eu am citit-o 11 ani mai târziu, în 2015. A fost bună, mi-a plăcut.
Dar.
Seria Dark Tower are 7 cărți și vreo 4000 de pagini, și m-a lăsat sleit de puteri și nervi, și cumva cu un gust amărui. Înainte de asta mai citisem vreo două cărți de-ale lui SK care nu mi-au plăcut (una a fost Cell, iar cealaltă am și uitat cum se numea, atât a fost de forgettable) și am simțit că era vremea să iau o pauză, să-i dau timp să se regrupeze.
Iar acuma, după o pauză de 10 ani, am revenit și am citit Revival. El a scris-o în 2014, eu am citit-o 11 ani mai târziu.
Și a fost foarte bună.
Toate elementele unei povești de calitate marca SK sunt acolo: personaje bine scrise, dialoguri credibile, ceva tragic care pune în mișcare lucrurile, trecerea timpului, micile refrene și indicii care prefigurează finalul. Dar mai ales groaza aia pentru care e el foarte cunoscut și apreciat am simțit-o în Revival mai puternic decât în oricare altă carte de până acum.
N.B. Eu nu-l consider pe SK un autor horror, mai degrabă unul de SF/fantasy/drame psihologice. Eticheta horror nu mi s-a părut niciodată că i se potrivește prea bine. Sau cel puțin nu aplicată raporta la cărțile pe care le-am citit eu... deși i le-am citit pe toate cele importante.
Anyway, back to Revival!
Nu-mi aduc aminte când am stat ultima dată cu sufletul la gură într-un asemenea hal, așteptând (ca personajele din carte) marea revelație. Iar când ea vine, e groaznică, oribilă și atât de eficientă încât n-a avut nevoie de mai mult de o pagină-două ca să mi-o ardă în corp pe veci. Dar cred că marele merit al poveștii nu e neapărat acel fenomenal punct culminant, cât efectele revelației asupra viitorului nesfârșit.
The King is back!
4,5/5*