Reviews

(A 2.5 review) Verne is an odd guy to write a sequel to Poe's The Narrative of Arthur Gordon Pym. He's arguably the father of hard science fiction - a very prosaic/rational author to Poe's nightmare visions. The differing orientation is the chief source of disappoint for me: Pym's final vision is dismissed as a hallucination and replaced with a rational - quasi-scientific mystery. What Verne does give us is a well written 'men in extremis' story, with the usual tensions shipboard of the honourable officers against the craven lower seamen. Though the fate of Dirk Peters was just groan inducing. I liked 'the half-breed' Peters as a bastard in Poe far more than as a whinging loyal servant going on about "my poor Pym!"

epictetsocrate's review against another edition

Go to review page

3.0

Fără îndoială că se vor găsi mulţi care nu vor da crezare acestei povestiri, intitulată Sfinxul Gheţarilor, dar acest lucru n-are importanţă; eu cred că nu strică să fie cunoscută de public. Şi apoi, fiecare este liber să creadă ce vrea.
Ar fi greu, pentru începutul acestor minunate, şi în acelaşi timp extraordinare aventuri, să se găsească un loc mai potrivit decât „Insulele Dezolării”, denumire care le-a fost dată în 1779 decăpitanul Cook.
Ei bine, după cele ce-am văzut în răstimpul celor câteva săptămâni petrecute acolo, vă asigur Ei bine, după cele ce-am văzut în răstimpul celor câteva săptămâni petrecute acolo, vă asigur că nu există nume mai potrivit ca cel ce le-a fost datde celebrul navigator englez. Zici „Insulele Dezolării” şi cu asta ai spus totul.
Ştiu că în nomenclatura geografică sunt cunoscute sub denumirea de arhipelagul Kerguelen, denumire adoptată în general pentru acest grup deinsule situat la 49°54’ latitudine sudică şi 69°6’ longitudine estică.
Denumirea Kerguelen le-a fost dată în anul 1772 după numele baronului francez Kerguelen, care a semnalat primul existenţa acestor insule, în partea meridională a Oceanului Indian. În timpul unei călătorii prin aceste locuri, şeful de escadră crezu că a descoperit un nou continent la limita mărilor antarctice, dar, după cea de-a doua expediţie îşi dădu seama că se înşelase. Pretinsul continent nu era decât un arhipelag. După mine, „Insulele Dezolării” este singurul nume potrivit pentru acest grup de trei sute de insule sau insuliţe, pierdute în imensele singurătăţi ale oceanului, ale cărui ape sunt tulburate aproape fără încetare de marile furtuni australe.
Cu toate acestea, arhipelagul este locuit, iar de două luni, mai exact de la 2 august 1839, de când mă aflu la ChristmasHarbour, numărul celor câţiva europeni şi americani, care formează marea majoritate a populaţiei de pe insulele Kerguelen, a mai crescut cu unul.
E drept că eu nu aşteptam decât prilejul să plec, fiindcă terminasem studiile geologice şi mineralogice pe care le făcusem în timpul acestei călătorii.

giovanni84's review against another edition

Go to review page

2.0

Non sapevo che Verne fosse un estimatore di Edgar Allan Poe, ma da questo romanzo è palese la sua ammirazione nei confronti dell'autore americano.
"La sfinge dei ghiacci" è infatti il seguito di "Le avventure di Arthur Gordon Pym", l'unico romanzo di Poe, che si concludeva con un finale aperto.
Verne non è Poe e non ci prova nemmeno a imitarlo: questo romanzo è del tutto privo della morbosità e delle invenzioni horror del romanzo di Poe, mentre invece è molto razionale e pseudoscientifico, di fatto contraddicendo la narrazione di Gordon Pym.
Era una cosa che mi aspettavo, conoscendo Verne, anche se non immaginavo che si distaccasse in maniera così netta rispetto al romanzo di Poe.
Quello che però non mi aspettavo, conoscendo Verne, era un romanzo noioso. Purtroppo, lo è: la trama è piatta per più di metà libro, l'avventura vera e propria, con difficoltà vere da superare, inizia praticamente nella parte finale. Che a sua volta non è proprio granché, con l'autore quasi timoroso di inventarsi qualcosa che potesse stupire.
E' davvero un'occasione sprecata. Pur con il suo stile così diverso da Poe, Verne era un grande autore di romanzi d'avventura, ricco di fantasia, in grado di tirare fuori da un simile soggetto un romanzo appassionante, e invece secondo me ha toppato alla grande.