Scan barcode
blueyorkie's review against another edition
3.0
Or the wacky adventures of a family of acrobats in the adventure landscapes of the American West and Siberia.
Here is an unknown Jules Verne. And yet, I find it much better than other works of established notoriety of the writer.
The Cascabels are a family of circus artists travelling the young United States for many years. Finally, however, they have decided to reconnect with the Old Continent: César Cascabel's patriarch is burning only to find his Normandy. Alas! That the money that was to be used to finance the sea crossing shall have a steal. "Never mind, if we can't reach France from the east, let's go through the west since the Earth is round!" : here is an excellent trait of Caesar's character (in addition to his assumed anglophobia): he always finds a solution to everything. And there are some problems to be solved when you are about to go up the entire west coast of America and cross Siberia!
Funny situations, a pretty palette of landscapes, spectacular outcomes: a good Jules Verne as it should be.
Here is an unknown Jules Verne. And yet, I find it much better than other works of established notoriety of the writer.
The Cascabels are a family of circus artists travelling the young United States for many years. Finally, however, they have decided to reconnect with the Old Continent: César Cascabel's patriarch is burning only to find his Normandy. Alas! That the money that was to be used to finance the sea crossing shall have a steal. "Never mind, if we can't reach France from the east, let's go through the west since the Earth is round!" : here is an excellent trait of Caesar's character (in addition to his assumed anglophobia): he always finds a solution to everything. And there are some problems to be solved when you are about to go up the entire west coast of America and cross Siberia!
Funny situations, a pretty palette of landscapes, spectacular outcomes: a good Jules Verne as it should be.
sara_h's review against another edition
adventurous
reflective
relaxing
tense
medium-paced
- Plot- or character-driven? A mix
- Strong character development? No
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? Yes
- Flaws of characters a main focus? No
4.0
epictetsocrate's review against another edition
3.0
— Care-mi mai daţi ceva bănuţi? Hai, copii, scotociţi-vă prin buzunare!
— Ţine, tată! spuse fetiţa.
Şi scoase din buzunar o hârtie verzuie, mototolită şi murdară. Pe ea se putea citi cu greu: United States Fractional Currency, cuvinte ce înconjurau figura respectabilă a unui domn în redingotă, iar cifra 10 se repeta de şase ori. Hârtia valora zece cenţi, adică vreo 50 de centime franţuzeşti.
— De unde îi ai? întrebă mama.
— Atâta mi-a mai rămas de la ultima încasare, răspunse Napoléone.
— Dar tu, Sandre, nu mai ai nimic?
— Nu, tată.
— Nici tu, Jean?
— Nici eu.
— Cât ne mai trebuie, César? îl întrebă Cornélia pe soţul ei.
— Ne lipsesc doi cenţi, ca să avem o sumă rotundă, răspunse domnul Cascabel.
— Poftim, patroane! zise Cuişoară, jucându-se cu o monedă mică de aramă pe care tocmai o scosese din fundul buzunarului de la vestă.
— Bravo, Cuişoară! strigă fetiţa.
— Bun!… S-a făcut! constată domnul Cascabel.
Şi „se făcuse,” ca să vorbim pe limba acelui saltimbanc de treabă. În total erau aproape două mii de dolari, adică zece mii de franci.
Oare zece mii de franci nu sunt o avere, când scoţi bani din generozitatea publică, numai prin propriile-ţi talente?
Cornélia îşi îmbrăţişa bărbatul, copiii îl îmbrăţişară şi ei.
— Acum, zise domnul Cascabel, trebuie să cumpărăm o casă de bani, o lădiţă frumoasă cu cifru, în care să ne punem averea.
— Ţine, tată! spuse fetiţa.
Şi scoase din buzunar o hârtie verzuie, mototolită şi murdară. Pe ea se putea citi cu greu: United States Fractional Currency, cuvinte ce înconjurau figura respectabilă a unui domn în redingotă, iar cifra 10 se repeta de şase ori. Hârtia valora zece cenţi, adică vreo 50 de centime franţuzeşti.
— De unde îi ai? întrebă mama.
— Atâta mi-a mai rămas de la ultima încasare, răspunse Napoléone.
— Dar tu, Sandre, nu mai ai nimic?
— Nu, tată.
— Nici tu, Jean?
— Nici eu.
— Cât ne mai trebuie, César? îl întrebă Cornélia pe soţul ei.
— Ne lipsesc doi cenţi, ca să avem o sumă rotundă, răspunse domnul Cascabel.
— Poftim, patroane! zise Cuişoară, jucându-se cu o monedă mică de aramă pe care tocmai o scosese din fundul buzunarului de la vestă.
— Bravo, Cuişoară! strigă fetiţa.
— Bun!… S-a făcut! constată domnul Cascabel.
Şi „se făcuse,” ca să vorbim pe limba acelui saltimbanc de treabă. În total erau aproape două mii de dolari, adică zece mii de franci.
Oare zece mii de franci nu sunt o avere, când scoţi bani din generozitatea publică, numai prin propriile-ţi talente?
Cornélia îşi îmbrăţişa bărbatul, copiii îl îmbrăţişară şi ei.
— Acum, zise domnul Cascabel, trebuie să cumpărăm o casă de bani, o lădiţă frumoasă cu cifru, în care să ne punem averea.
More...