Scan barcode
epictetsocrate's review against another edition
4.0
Cu excepţia câtorva cazuri aberante, omul nu înclină spre bine: ce zeu l-ar îmboldi s-o facă? El trebuie să se învingă, să-şi calce pe inimă pentru a putea săvârşi cel mai mărunt act necontaminat de rău. De fiecare dată când izbuteşte, îl provoacă, îl umileşte pe creatorul său. Iar dacă i se-ntâmplă să fie bun nu prin efort sau din calcul, ci prin natură, o datorează unei neatenţii a cerului: se situează în afara ordinii universale, nu era prevăzut în nici un plan divin. Nu se ştie care e locul lui printre fiinţe, şi nici măcar dacă e o fiinţă. Să fie un spectru?
Binele este ce a fost sau va fi, niciodată ceea ce este. Parazit al amintirii sau al presentimentului, revolut sau posibil, binele nu ar putea să fie actual şi nici să dăinuiască prin el însuşi: cât timp există, conştiinţa-l ignoră; ia act de el doar atunci când dispare. Totul îi dovedeşte irealitatea; e o mare forţă fictivă, e principiul avortat din start: colaps, faliment imemorial ce-şi face tot mai simţite efectele pe măsură ce istoria curge. La începuturi, în acea promiscuitate în care s-a produs alunecarea spre viaţă, s-a întâmplat probabil ceva monstruos, ceva ce trece în neliniştile şi chiar în raţionamentele noastre. Cum să nu presupui că existenţa a fost viciată de la rădăcină, existenţa şi înseşi elementele? Cel ce n-a luat în consideraţie, măcar o dată-n zi, această ipoteză, va fi trăit ca şi un somnambul.
Binele este ce a fost sau va fi, niciodată ceea ce este. Parazit al amintirii sau al presentimentului, revolut sau posibil, binele nu ar putea să fie actual şi nici să dăinuiască prin el însuşi: cât timp există, conştiinţa-l ignoră; ia act de el doar atunci când dispare. Totul îi dovedeşte irealitatea; e o mare forţă fictivă, e principiul avortat din start: colaps, faliment imemorial ce-şi face tot mai simţite efectele pe măsură ce istoria curge. La începuturi, în acea promiscuitate în care s-a produs alunecarea spre viaţă, s-a întâmplat probabil ceva monstruos, ceva ce trece în neliniştile şi chiar în raţionamentele noastre. Cum să nu presupui că existenţa a fost viciată de la rădăcină, existenţa şi înseşi elementele? Cel ce n-a luat în consideraţie, măcar o dată-n zi, această ipoteză, va fi trăit ca şi un somnambul.
theangrylawngnome's review against another edition
4.0
At present, to think of this book is to give myself a screaming headache. I certainly hope to provide a more coherent review someday, but that day is not today and is not likely any time in the immediate future. It is not quite like any book I've ever read before, I can confidently state that. But whether the author is simply a raving maniac or a deeply profound thinker? I can't confidently agree with either assertion. Nor can I disagree with either. And, curiously, I can't help but think Cioran would disagree with either or both labels.
So: This book is seriously fucked up. In the same way a Molotov Cocktail dropped on your head would be. Yet it manages to grab your attention and hold it...in the same way a Molotov Cocktail dropped on your head would. Which doubtless makes absolutely no sense. Unless you read the book. At which point I would submit my little conceit would make sense, at least arguably. Cheers.
So: This book is seriously fucked up. In the same way a Molotov Cocktail dropped on your head would be. Yet it manages to grab your attention and hold it...in the same way a Molotov Cocktail dropped on your head would. Which doubtless makes absolutely no sense. Unless you read the book. At which point I would submit my little conceit would make sense, at least arguably. Cheers.
More...