Scan barcode
annabanana96's review against another edition
4.0
Dürrenmatt's works are world class literature. You'll either like his grotesque, confused no-BS style of writing in this novel or you won't.
Therefore, I'll limit this review on how I experienced the book and am not judging it as good or bad. The novel is about justice and the justice system (which aren't necessarily the same thing), the corruption and foulness of the middle class Swiss society, the confusing and mad world Dürrenmatt experiences, and how prone to manipulation and naive society is. So naive, as to question a murder happening in a full cafe in broad daylight.
It is a novel in which none of the characters are really likeable or good; the narrator is an alcoholic getting ready to commit murder... All the women are sexually loose, the men drink too much, are corrupt, brutal or disillusioned. Rape and murder occur. Also: Don't expect to "fall into" this story; you're not supposed to forget you're reading a story.
What I really enjoyed are the meticulous, precise and intelligent character studies. The dialogues are short and crisp, not one superfluous word. They fit perfectly to the abstruse situations in which the narrator finds himself.
The narrator, a drunk young lawyer, writes the story in one go, talking to the reader, explaining himself and his actions. The noble ones and the evil ones. The style of writing therefore is confused and non-chronological. However, drunk people are honest, brutally honest in this case. Incredibly long sentences are paired with a few incredibly short ones. You, the reader, must give this book your full attention to discover the pure genius in every sentence.
Therefore, I'll limit this review on how I experienced the book and am not judging it as good or bad. The novel is about justice and the justice system (which aren't necessarily the same thing), the corruption and foulness of the middle class Swiss society, the confusing and mad world Dürrenmatt experiences, and how prone to manipulation and naive society is. So naive, as to question a murder happening in a full cafe in broad daylight.
It is a novel in which none of the characters are really likeable or good; the narrator is an alcoholic getting ready to commit murder... All the women are sexually loose, the men drink too much, are corrupt, brutal or disillusioned. Rape and murder occur. Also: Don't expect to "fall into" this story; you're not supposed to forget you're reading a story.
What I really enjoyed are the meticulous, precise and intelligent character studies. The dialogues are short and crisp, not one superfluous word. They fit perfectly to the abstruse situations in which the narrator finds himself.
The narrator, a drunk young lawyer, writes the story in one go, talking to the reader, explaining himself and his actions. The noble ones and the evil ones. The style of writing therefore is confused and non-chronological. However, drunk people are honest, brutally honest in this case. Incredibly long sentences are paired with a few incredibly short ones. You, the reader, must give this book your full attention to discover the pure genius in every sentence.
ru_th's review against another edition
challenging
funny
reflective
fast-paced
- Plot- or character-driven? Plot
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? Yes
- Flaws of characters a main focus? Yes
4.0
Content Warnings
Moderate: Ableism
Minor: Suicide, Murder, and Rape
lpz's review against another edition
challenging
dark
emotional
reflective
medium-paced
- Plot- or character-driven? Plot
- Strong character development? No
- Loveable characters? It's complicated
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? Yes
5.0
witherwings's review against another edition
challenging
funny
mysterious
tense
fast-paced
- Plot- or character-driven? A mix
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? It's complicated
3.25
eszti_'s review against another edition
4.0
"Justiz" handelt von... wovon handelt dieses Buch eigentlich? Diese Frage lässt sich wohl kaum richtig beantworten, schon aufgrund der verwirrenden Schilderungen Späts, des Erzählers, der meist in betrunkenem Zustand schreibt. Aber vielleicht ist die Beantwortung dieser Frage auch gar nicht wichtig zum Verständnis des Romans.
Ob er nun getötet habe oder nur töten wollte, moralisch zählt die Absicht, nicht die Ausführung.
Dürrenmatt geht es also gar nicht um die Handlung selbst, viel mehr um die Motivationen und um die Hinterfragung dieser. In "Justiz" schafft er ziemlich unrealistische Rahmenbedingungen für einen noch unrealistischeren Mord, begangen und mit angeschaut von Charakteren, die wohl kaum noch stereotypischer sein könnten.
Spät, ein ständig besoffener Rechtsanwalt mit ausgeprägtem Gerechtigkeitssinn, will für Gerechtigkeit sorgen und stößt dabei an die Grenzen der Justiz, verzweifelt und scheitert. Durch seinen verklärten Blick werden dem Lesenden der Mord und die Beteiligten präsentiert. Jeder wird genaustens analysiert, jedem werden gesellschaftliche Rollen zugeschrieben und letztlich kann niemand den damit einhergehenden Erwartungen (wie beispielsweise moralisches Handeln) gerecht werden. Doch auch dies stellt kein sonderliches Problem dar, denn Spät zerstört nicht nur seine Karriere als Rechtsanwalt, sondern auch kurz darauf die Illusion von einer allgemeingültigen Moral - moralisch Handeln - sowas gäbe es doch gar nicht.
Ein Richter braucht persönlich ebensowenig gerecht zu sein wie der Papst gläubig.
Damit befreit sich Spät von jeglicher Verantwortung und geht zugrunde - leichte Gesellschaftskritik seitens Dürrenmatt, würde ich mal behaupten.
Möglicherweise wird durch diese Rezension bereits klar, dass "Justiz" kein einfacher Roman ist, die Sätze scheinen kein Ende zu nehmen, nichts wird auf den Punkt gebracht. Doch womöglich ging es Dürrenmatt einfach nur um die Schilderung der Komplexität vom Menschsein und diese Erkenntnis muss als "Botschaft" reichen.
Ob er nun getötet habe oder nur töten wollte, moralisch zählt die Absicht, nicht die Ausführung.
Dürrenmatt geht es also gar nicht um die Handlung selbst, viel mehr um die Motivationen und um die Hinterfragung dieser. In "Justiz" schafft er ziemlich unrealistische Rahmenbedingungen für einen noch unrealistischeren Mord, begangen und mit angeschaut von Charakteren, die wohl kaum noch stereotypischer sein könnten.
Spät, ein ständig besoffener Rechtsanwalt mit ausgeprägtem Gerechtigkeitssinn, will für Gerechtigkeit sorgen und stößt dabei an die Grenzen der Justiz, verzweifelt und scheitert. Durch seinen verklärten Blick werden dem Lesenden der Mord und die Beteiligten präsentiert. Jeder wird genaustens analysiert, jedem werden gesellschaftliche Rollen zugeschrieben und letztlich kann niemand den damit einhergehenden Erwartungen (wie beispielsweise moralisches Handeln) gerecht werden. Doch auch dies stellt kein sonderliches Problem dar, denn Spät zerstört nicht nur seine Karriere als Rechtsanwalt, sondern auch kurz darauf die Illusion von einer allgemeingültigen Moral - moralisch Handeln - sowas gäbe es doch gar nicht.
Ein Richter braucht persönlich ebensowenig gerecht zu sein wie der Papst gläubig.
Damit befreit sich Spät von jeglicher Verantwortung und geht zugrunde - leichte Gesellschaftskritik seitens Dürrenmatt, würde ich mal behaupten.
Möglicherweise wird durch diese Rezension bereits klar, dass "Justiz" kein einfacher Roman ist, die Sätze scheinen kein Ende zu nehmen, nichts wird auf den Punkt gebracht. Doch womöglich ging es Dürrenmatt einfach nur um die Schilderung der Komplexität vom Menschsein und diese Erkenntnis muss als "Botschaft" reichen.
ndjrpgs's review against another edition
3.0
Dürrenmatts Schreibstil ist wie immer ein Segen- sarkastisch und geistreich, aber durch den Stil des Romans ist Justiz doch ein eher harter Lesebrocken. Anwalt Spät springt durch die Zeit (kein Wunder in seinem meist besoffenen Zustand) und wirft mit Namen herum, dass ohne Konzentration schnell der Faden verloren ist. Der Justizfall ist natürlich abstrus und dennoch genial, weil genauer überlegt, wenn auch tragisch, dies wohl wirklich passieren könnte?!
joe_dmh's review against another edition
challenging
mysterious
reflective
slow-paced
- Plot- or character-driven? A mix
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? No
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? Yes
4.0
Content Warnings
Moderate: Alcoholism, Rape, Suicide, and Ableism
fearandtrembling's review against another edition
4.0
This is my first time reading anything by Dürrenmatt, a Swiss playwright and writer. I would say this book is the anti-crime novel. Although steeped in the ambience of noir, it's a philosophical and existential, thus absurdist, exploration of justice and human morality. I found it both fascinating and confounding and couldn't quite put it down. It's narrated by a down on his luck alcoholic lawyer tasked with "proving" the innocence of a guilty man. As such, the narrative swerves and turns and provides none of the chronological coherence and tidiness of plot that you would find in a more traditional whodunit. The author apparently started this in the 1950s and finished it in the 80s. There is a lot of criticism of Swiss society and its contradictions packed into the thirty years it took to complete this book. But much of it is a recognition of a universal malaise, distilled into sharp satire.
(TW for some typically macho/toxically masculine views on rape and ableism.)
(TW for some typically macho/toxically masculine views on rape and ableism.)
epictetsocrate's review against another edition
3.0
Sunt beat mort, însă mâine voi fi din nou treaz.
Giganticul avion tocmai începuse să urce spre cerul nopţii, urlând, vuind, avându-l pe doctor honoris causa Isaak Kohler la bord şi îndreptându-se spre Australia, când am sărit din Volkswagenul meu, cu revolverul cu piedica ridicată. Faptul că mă mai sunase la telefon a fost una dintre loviturile sale de maestru, pentru că bătrânul ştia probabil ce aveam de gând; şi toată lumea ştia că nu am bani să-l urmăresc.
Aşa că nu mi-a rămas altceva de făcut decât să aştept până se întoarce, cândva în iunie sau poate în iulie, să mă îmbăt când şi când, sau poate mai des, după cum voi sta cu banii, şi să scriu, singura activitate pe măsură pentru un avocat definitiv ruinat. Într-o singură privinţă însă se înşală consilierul cantonai: timpul nu va vindeca crima sa, aşteptarea mea nu o va atenua, beţiile mele nu o vor face uitată, scrierile mele nu o vor justifica.
Prin faptul că înfăţişez adevărul, mă impregnez de el, îmi creez starea necesară pentru ca, prin iunie sau, cum am mai spus, în iulie sau oricând s-ar întoarce (şi se va întoarce), să fac în mod conştient, fie beat, fie treaz, ceea ce acum doream să fac doar dintr-un impuls orb. Această relatare nu este doar o justificare, ci şi pregătirea pentru asasinat. Pentru un asasinat adevărat.
Din nou treaz, în cabinetul meu de lucru: dreptatea poate fi reinstaurată doar printr-o crimă. Că după aceea mă voi sinucide este un lucru de la sine înţeles. Prin aceasta nu vreau să mă sustrag răspunderii, ci, dimpotrivă, numai astfel aş răspunde pentru faptele mele, chiar dacă nu din punct de vedere juridic, ci din punct de vedere uman: deşi sunt în posesia adevărului, nu-l pot dovedi, îmi lipsesc martorii pentru momentul hotărâtor. Prin moartea mea de bunăvoie va fi mai uşor să fiu crezut fără martori.
Nu merg la moarte ca un om de ştiinţă care printr-un experiment asupra lui însuşi se condamnă pentru cauza ştiinţei, eu mor deoarece am gândit cazul meu până la ultima lui consecinţă logică.
Giganticul avion tocmai începuse să urce spre cerul nopţii, urlând, vuind, avându-l pe doctor honoris causa Isaak Kohler la bord şi îndreptându-se spre Australia, când am sărit din Volkswagenul meu, cu revolverul cu piedica ridicată. Faptul că mă mai sunase la telefon a fost una dintre loviturile sale de maestru, pentru că bătrânul ştia probabil ce aveam de gând; şi toată lumea ştia că nu am bani să-l urmăresc.
Aşa că nu mi-a rămas altceva de făcut decât să aştept până se întoarce, cândva în iunie sau poate în iulie, să mă îmbăt când şi când, sau poate mai des, după cum voi sta cu banii, şi să scriu, singura activitate pe măsură pentru un avocat definitiv ruinat. Într-o singură privinţă însă se înşală consilierul cantonai: timpul nu va vindeca crima sa, aşteptarea mea nu o va atenua, beţiile mele nu o vor face uitată, scrierile mele nu o vor justifica.
Prin faptul că înfăţişez adevărul, mă impregnez de el, îmi creez starea necesară pentru ca, prin iunie sau, cum am mai spus, în iulie sau oricând s-ar întoarce (şi se va întoarce), să fac în mod conştient, fie beat, fie treaz, ceea ce acum doream să fac doar dintr-un impuls orb. Această relatare nu este doar o justificare, ci şi pregătirea pentru asasinat. Pentru un asasinat adevărat.
Din nou treaz, în cabinetul meu de lucru: dreptatea poate fi reinstaurată doar printr-o crimă. Că după aceea mă voi sinucide este un lucru de la sine înţeles. Prin aceasta nu vreau să mă sustrag răspunderii, ci, dimpotrivă, numai astfel aş răspunde pentru faptele mele, chiar dacă nu din punct de vedere juridic, ci din punct de vedere uman: deşi sunt în posesia adevărului, nu-l pot dovedi, îmi lipsesc martorii pentru momentul hotărâtor. Prin moartea mea de bunăvoie va fi mai uşor să fiu crezut fără martori.
Nu merg la moarte ca un om de ştiinţă care printr-un experiment asupra lui însuşi se condamnă pentru cauza ştiinţei, eu mor deoarece am gândit cazul meu până la ultima lui consecinţă logică.
bettinathenomad's review against another edition
4.0
I truly enjoyed Justiz, but then again, I'm a Dürrenmatt fangirl. It's thought provoking and makes you consider the dynamics of judicial systems. Read my full review here: http://wp.me/p1gPfH-dP
More...