Take a photo of a barcode or cover
3.52 AVERAGE
3.52 AVERAGE
A book about a general and his entourage.
If you want to learn about history, you can open up a history book and learn like most students in school. But sometimes, reading about history might be a little easier when given a narrative to work with. And that is exactly what [a:Gabriel García Márquez|13450|Gabriel García Márquez|https://d.gr-assets.com/authors/1408500613p2/13450.jpg] does. Written in the fantastic prose that he is known for, he allows the reader to engage on a voyage with one Mr. Simon Bolivar in his last days traveling the continent. Nowhere else in any history book will the last days of a great leader be given as much focus and attention to detail as what Marquez does.
If you want to learn about history, you can open up a history book and learn like most students in school. But sometimes, reading about history might be a little easier when given a narrative to work with. And that is exactly what [a:Gabriel García Márquez|13450|Gabriel García Márquez|https://d.gr-assets.com/authors/1408500613p2/13450.jpg] does. Written in the fantastic prose that he is known for, he allows the reader to engage on a voyage with one Mr. Simon Bolivar in his last days traveling the continent. Nowhere else in any history book will the last days of a great leader be given as much focus and attention to detail as what Marquez does.
Libro memorable, que, aunque muchas veces sucumbía al aburrimiento, te daba también unas dosis impresionantes de realismo mágico, que eran sencillamente célebre. Con un final cúspide que tras muchos libros de márquez comienzas a esperar, pero cada vez es asombroso, sin caer en la uniformidad
44. The General in His Labyrinth by Gabriel García Márquez
translation: 1990 by Edith Grossman
published: 1989
format: 285 page paperback
acquired: March
read: Aug 8-19
rating: 3½
A novel based on the last several months of life of Simón Bolívar.
After leading the liberation of much of South America from a Napoleon-dominated Spain, Bolívar became a dictatorial-like president of Greater Colombia, a country that included present-day Colombia, Venezuela, Ecuador, Panama, northern Peru, western Guyana and northwest Brazil. He held the position about 12 years, when, in 1830 he stepped down, left his capitol, Bogotá, and with a small party traveled down the Magdalena River to the Caribbean coast of modern-day Columbia. Roughly seven month later, in December of 1839, he succumbed to what historians generally believe was tuberculosis. He was 47. His country, considered one of the most powerful in the world by John Quincy Adams, quickly dissolved.
Bolívar is considered a hero throughout South America, which is apparently why there was a lot of outrage when this book was published. Márquez stays to the facts close enough that some critics want to call this novel a history (it's a novel). But he develops a different kind of Bolívar, a sickly dying man who can see the failure of his creation, but lacks the strength to do anything about it. This is a melancholy man, and, it seems, what he's pondering in 1830 is essentially the South America of 1989, after years of bad government, civil wars and uprising, and military dictators. This book is an outright attack on Colombia and the surrounding region, and a call for some reflection.
But, alas, I stumbled through. I know very little about South America or Bolívar. Lacking context of times, places, names, implications, etc, I was at the mercy of narrative I didn't understand and couldn't figure out where it was going. Instead of reflection, I got lost and a little bored. It seems this a common problem in this part of this hemisphere, because the while reviewers loved this book and the South America reaction was hot, the US public was less interested. It's a slow book, and Bolívar slowly winds down all his relationships and business and carries on just a bit longer.
This is my seventh book by Márquez this year. I enjoy following his themes as they wander through the books, mixing various fictional and non-fictional Caribbean rulers, and the ideas of absolute power with solitude and, by reference, his life as an author. This book is clearly meant to be closely associated with [The Autumn of the Patriarch], a poetic attack on absolute power and the corruption it entails - a curious pairing of hero and villains.
Overall, I think this is interesting, but mainly a book for completeists.
Marquez poignantly characterizes Bolivar as a man who outlives his fame. By exploring the psychological realism of Bolivar’s resigned state, he portrays the Liberator with the feet of clay. The work reinforces the harsh cyclicity of life where the man who united the continent is unable to hold on to his glory. The labyrinthine alleys of power, guilt, and loss confound Bolivar’s vision, turning his gaze into himself. As the General examines the vestiges of his memory, Marquez conjures his archetypal figure of a man who has understood the futility of his actions, accepting his predicament unquestionably. Gabo acts as an archivist, dusting the cobwebs of the dying legacy of the Father of Latin America in this magical work
dark
reflective
sad
slow-paced
Plot or Character Driven:
Character
José Palacios, cea mai veche slugă a sa, îl găsi plutind în apa depurativă din scăldătoare, golgoluţ şi cu ochii deschişi, şi crezu să sa înecat. Ştia că era una din multele lui metode de meditaţie, dar în starea de extaz în care se afla, plutind în derivă, parcă era dus de pe lumea aceasta. Nu îndrăzni să se apropie, ci îl chemă cu glas înăbuşit, potrivit ordinului primit de al trezi înainte de orele cinci, ca să pornească la drum o dată cu prima geană de lumină. Generalul ieşi din starea de vrajă şi zări, în semiîntunericul încăperii, ochii albaştri şi senini, părul creţ de culoarea blănii de veveriţă, obişnuita
ţinută maiestuoasă şi calmă a majordomului, care avea în mână ceşcuţa cu infuzie de mac şi gumă arabică. Generalul se agăţă fără vlagă de toartele scăldătorii şi ieşi din apa medicinală sprinten ca un delfin, fapt neaşteptat la un trup atât de plăpând.
— La drum! Spuse el. Cât mai repede, căci peaici nimeni nu ne vrea.
José Palacios îl auzise vorbind aşa de atâtea ori şi în împrejurări atât de diferite, încât nu crezu că era adevărat, cu toate că în grajduri catârcele erau pregătite şi suita oficială începea să se adune. Îl ajută să se usuce şii acoperi trupul gol cu un poncho gros pentru vreme rea, căci, de tare cei tremurau mâinile, îi zornăia ceaşca pe farfurioară. În urmă cu luni de zile, pe când îşi punea nişte pantaloni din piele de căprioară pe care nui mai purtase din nopţile fastuoase petrecute la Lima, el descoperise că, pe măsură ce pierdea din greutate, scădea şi în înălţime. Chiar şi gol arăta altfel, căci acum pielea de pe corp îi era palidă, iar faţa şi mâinile erau ca arse de prea mult stat la soare.
Împlinise patruzeci şi şase de ani în iulie trecut, dar părul creţ şi aspru, caracteristic locuitorilor din zona Mării Caraibilor, îi încărunţise şi oasele i se deformaseră din cauza îmbătrânirii premature şi arăta cu totul atât de slăbit, că nu părea în stare să mai apuce luna iulie a anului următor.
ţinută maiestuoasă şi calmă a majordomului, care avea în mână ceşcuţa cu infuzie de mac şi gumă arabică. Generalul se agăţă fără vlagă de toartele scăldătorii şi ieşi din apa medicinală sprinten ca un delfin, fapt neaşteptat la un trup atât de plăpând.
— La drum! Spuse el. Cât mai repede, căci peaici nimeni nu ne vrea.
José Palacios îl auzise vorbind aşa de atâtea ori şi în împrejurări atât de diferite, încât nu crezu că era adevărat, cu toate că în grajduri catârcele erau pregătite şi suita oficială începea să se adune. Îl ajută să se usuce şii acoperi trupul gol cu un poncho gros pentru vreme rea, căci, de tare cei tremurau mâinile, îi zornăia ceaşca pe farfurioară. În urmă cu luni de zile, pe când îşi punea nişte pantaloni din piele de căprioară pe care nui mai purtase din nopţile fastuoase petrecute la Lima, el descoperise că, pe măsură ce pierdea din greutate, scădea şi în înălţime. Chiar şi gol arăta altfel, căci acum pielea de pe corp îi era palidă, iar faţa şi mâinile erau ca arse de prea mult stat la soare.
Împlinise patruzeci şi şase de ani în iulie trecut, dar părul creţ şi aspru, caracteristic locuitorilor din zona Mării Caraibilor, îi încărunţise şi oasele i se deformaseră din cauza îmbătrânirii premature şi arăta cu totul atât de slăbit, că nu părea în stare să mai apuce luna iulie a anului următor.
dark
slow-paced
Plot or Character Driven:
Character
Strong character development:
Complicated
Loveable characters:
No
Diverse cast of characters:
Complicated
Flaws of characters a main focus:
Yes
challenging
emotional
reflective
sad
slow-paced
reflective
slow-paced
Plot or Character Driven:
A mix
Strong character development:
No
Loveable characters:
No
Diverse cast of characters:
Complicated
Flaws of characters a main focus:
Complicated