Scan barcode
juuhae's review against another edition
3.0
I think if Cioran was alive today, he would be very active on Twitter. Sorry, I mean X.
batoolm's review against another edition
challenging
dark
funny
informative
reflective
sad
fast-paced
4.25
طريح القلق هذا الإعصار الذي يدور ببطء*
متهكم، ساخّر، عدمي، عبثي، لاحقيقي، متجرد، كاره للبشرية، مصاب بالأرق والقرف والاستنكار والشك، مليء بالرغبة للموت او عدم الحياة . هذا هو سيوران في كل كتبه وهذا الكتاب ليس بالاستثناء.
"بعد أن لغوت لساعات ها أنا فريسة الفراغ. الفراغ والخزي"
*الموسيقى وهم يكفر عن كل الأوهام الأخرى*
متهكم، ساخّر، عدمي، عبثي، لاحقيقي، متجرد، كاره للبشرية، مصاب بالأرق والقرف والاستنكار والشك، مليء بالرغبة للموت او عدم الحياة . هذا هو سيوران في كل كتبه وهذا الكتاب ليس بالاستثناء.
"بعد أن لغوت لساعات ها أنا فريسة الفراغ. الفراغ والخزي"
*الموسيقى وهم يكفر عن كل الأوهام الأخرى*
angelspinosa's review against another edition
4.0
Llevo como un año tratando de terminar este libro para que al final solo le entienda a menos de la mitad de los aforismos.
Obra maestra
Obra maestra
epictetsocrate's review against another edition
4.0
Când Cristos a coborât în infern, dreptcredincioşii întru legea cea veche, Abel, Enoh, Noe, i-au întâmpinat cu neîncredere învăţătura şi n-au răspuns chemării sale. L-au crezut trimisul celui Viclean, de ale cărui mreje se temeau. Numai Cain şi cei din spiţa lui au primit ori s-au făcut că primesc noua doctrină, l-au urmat pe Isus şi au părăsit infernul împreună cu el.
— Iată ce propovăduia Marcion.
«Izbânda celui rău», vechea obiecţie adusă ideii de Creator milostiv sau măcar onorabil – cine a argumentat-o mai temeinic decât acest eretic, cine i-a mai desluşit cu atâta pătrundere caracterul insurmontabil?
*
Paleontolog de ocazie, am petrecut mai multe luni meditând asupra scheletului. Rezultat: abia câteva pagini... Subiectul, ce-i drept, nu îndemna la prolixitate.
*
A-i supune aceluiaşi tratament pe poet şi pe gânditor mi se pare o greşeală de gust. Sunt domenii de care filosofii n-ar trebui să se apropie. Să dezarticulezi un poem la fel cum dezarticulezi un sistem e un delict, ba chiar un sacrilegiu.
Lucru ciudat: poeţii exultă când nu pricep ce se înşiră despre ei. Jargonul îi măguleşte şi le dă iluzia unui progres. Această slăbiciune îi coboară la acelaşi nivel cu glosatorii lor.
— Iată ce propovăduia Marcion.
«Izbânda celui rău», vechea obiecţie adusă ideii de Creator milostiv sau măcar onorabil – cine a argumentat-o mai temeinic decât acest eretic, cine i-a mai desluşit cu atâta pătrundere caracterul insurmontabil?
*
Paleontolog de ocazie, am petrecut mai multe luni meditând asupra scheletului. Rezultat: abia câteva pagini... Subiectul, ce-i drept, nu îndemna la prolixitate.
*
A-i supune aceluiaşi tratament pe poet şi pe gânditor mi se pare o greşeală de gust. Sunt domenii de care filosofii n-ar trebui să se apropie. Să dezarticulezi un poem la fel cum dezarticulezi un sistem e un delict, ba chiar un sacrilegiu.
Lucru ciudat: poeţii exultă când nu pricep ce se înşiră despre ei. Jargonul îi măguleşte şi le dă iluzia unui progres. Această slăbiciune îi coboară la acelaşi nivel cu glosatorii lor.
jacob_wren's review against another edition
E.M. Cioran writes:
Every impulse of renovation, at the very moment when it approaches its goal, when it realizes itself through the State, creeps towards the automatism of the old institutions and assumes the face of tradition. As it defines and confirms itself, it loses energy, and this is also true of ideas: the more formulated and explicit they are, the more their efficacy diminishes. A distinct idea is an idea without a future. Beyond their virtual status, thought and action degrade and annul themselves: one ends up as system, the other as power: two forms of sterility and failure. Though we can endlessly debate the destiny of revolutions, political or otherwise, a single feature is common to them all, a single certainty: the disappointment they generate in all who have believed in them with some fervor.
–
Every impulse of renovation, at the very moment when it approaches its goal, when it realizes itself through the State, creeps towards the automatism of the old institutions and assumes the face of tradition. As it defines and confirms itself, it loses energy, and this is also true of ideas: the more formulated and explicit they are, the more their efficacy diminishes. A distinct idea is an idea without a future. Beyond their virtual status, thought and action degrade and annul themselves: one ends up as system, the other as power: two forms of sterility and failure. Though we can endlessly debate the destiny of revolutions, political or otherwise, a single feature is common to them all, a single certainty: the disappointment they generate in all who have believed in them with some fervor.
–
More...