Scan barcode
ckpeebler's review against another edition
4.0
Read this story for my English III class, picked it because I love Capote's work.
not_nosferatu's review
dark
mysterious
tense
slow-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? It's complicated
- Loveable characters? No
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? No
2.0
ozielbispo's review against another edition
4.0
Publicado pela revista Mademoiselle em junho de 1945, “Miriam” é a história de uma garota sinistra que passa a morar com uma viúva de meia-idade e aos poucos vai tomando conta da vida dela. Será que ela é real ou fruto da imaginação da viúva? A história despertou a atenção dos círculos literários para Capote e levou Mary Louise Aswell, a editora de ficção da Harper’s Bazaar, a se interessar por mais histórias dele, pois naquela época ele ainda não era famoso. Adorei!
henrygravesprince's review
mysterious
tense
fast-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? N/A
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? No
4.75
fascinating little tale containing traces of Capote’s own upbringing and the traumas in his early life, with shades of Nina Capote in there — but ultimately playing with identity and human nature through surrealism and doubling.
Content Warnings
Moderate: Schizophrenia/Psychosis
Minor: Death
Unreality/potential hallucinations; Out of date terminology for people with Albinism; Mentions of child neglectkaceyymair's review
dark
tense
medium-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? No
- Loveable characters? No
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? Yes
4.0
uciekamwslowa's review
emotional
inspiring
mysterious
reflective
slow-paced
- Plot- or character-driven? A mix
4.0
epictetsocrate's review
4.0
Timp de mai mulţi ani, doamna H.T. Miller locuise singură într-un apartament plăcut (două camere cu chicinetă) într-o clădire restaurată, cu faţada maronie, de lângă East River. Era văduvă; domnul H.T. Miller lăsase o moştenire frumuşică în asigurări. Nu avea cine ştie ce preocupări ori prieteni şi rareori mergea mai departe de băcănia de pe colţ. Vecinii ei aproape nu ştiau că există, cu hainele ei obişnuite, părul cenuşiu, tăiat scurt, uşor ondulat; cosmetice nu folosea, nu era o frumuseţe şi împlinise 61 de ani. Rareori întreprindea ceva spontan – ţinea curăţenie perfectă, fuma uneori o ţigară şi avea un canar.
Apoi o întâlni pe Miriam. Ningea în noaptea aceea. Dna Miller terminase cu vasele şi, frunzărind un ziar de după-amiază, dădu de reclama unui film la cinematograful din apropiere. Titlul o atrăgea, aşa că-şi luă haina de castor şi galoşii şi ieşi, lăsând lumina aprinsă în hol – nimic n-o neliniştea mai mult decât întunericul.
Cădea o ninsoare fină, ce nu lăsa nicio urmă pe jos. Dinspre râu venea un vânt rece, dar nu-l simţeai decât la intersecţii. Dna Miller mergea grăbită, cu capul plecat, de parcă ar fi fost o cârtiţă angajată în săparea unui tunel, în completă uitare de sine. Se opri la un magazin şi luă o pungă de bomboane de mentă.
În faţa casei de bilete se formase o coadă respectabilă; se aşeză în capătul ei. Din faţa se anunţă că vor trebui să aştepte puţin (cineva gemu a protest) până se va evacua sala. Dna Miller scotoci în poşeta de piele şi-şi adună banii potriviţi pentru bilet. Se părea că aveau de aşteptat binişor şi, căutând ceva cu care să-şi omoare timpul, se trezi privind o fetiţă care stătea în picioare sub marginea marchizei.
Avea părul cel mai lung şi cel mai ciudat pe care-l văzuse dna Miller vreodată: argintiu-sclipitor, ca de albinos. I se revărsa, mătăsos şi bogat, până la talie. Fetiţa era slăbuţă, de constituţie fragilă. O anume eleganţă naturală se degaja din felul cum sta cu degetele mari ale mâinilor înfipte în buzunarele unui palton de velur, culoarea prunei.
Apoi o întâlni pe Miriam. Ningea în noaptea aceea. Dna Miller terminase cu vasele şi, frunzărind un ziar de după-amiază, dădu de reclama unui film la cinematograful din apropiere. Titlul o atrăgea, aşa că-şi luă haina de castor şi galoşii şi ieşi, lăsând lumina aprinsă în hol – nimic n-o neliniştea mai mult decât întunericul.
Cădea o ninsoare fină, ce nu lăsa nicio urmă pe jos. Dinspre râu venea un vânt rece, dar nu-l simţeai decât la intersecţii. Dna Miller mergea grăbită, cu capul plecat, de parcă ar fi fost o cârtiţă angajată în săparea unui tunel, în completă uitare de sine. Se opri la un magazin şi luă o pungă de bomboane de mentă.
În faţa casei de bilete se formase o coadă respectabilă; se aşeză în capătul ei. Din faţa se anunţă că vor trebui să aştepte puţin (cineva gemu a protest) până se va evacua sala. Dna Miller scotoci în poşeta de piele şi-şi adună banii potriviţi pentru bilet. Se părea că aveau de aşteptat binişor şi, căutând ceva cu care să-şi omoare timpul, se trezi privind o fetiţă care stătea în picioare sub marginea marchizei.
Avea părul cel mai lung şi cel mai ciudat pe care-l văzuse dna Miller vreodată: argintiu-sclipitor, ca de albinos. I se revărsa, mătăsos şi bogat, până la talie. Fetiţa era slăbuţă, de constituţie fragilă. O anume eleganţă naturală se degaja din felul cum sta cu degetele mari ale mâinilor înfipte în buzunarele unui palton de velur, culoarea prunei.
ces's review
5.0
I really like the way Truman Capote writes his stories. "Mariam" is a great, slow building read. Is madness building? I may need to read more of his stories.
More...