Take a photo of a barcode or cover
3.42 AVERAGE
3.42 AVERAGE
C'est con parce que j'avais complètement oublié avoir lu cet Amélie Nothomb. Je me souviens assez vaguement des autres, en géneral avec des sentiments partagés; je n'ai vraiment apprécié qu'higiène de l'assassin. Cette seconde foi j'ai du penser la même chose que la première, au vu des deux étoiles que je lui ai mis, ce qui me soulage un peu.
C'est un peu naze. La pseudo science ne fonctionne pas du tout, l'auteur est obsédée d'elle même et pense qu'en le soulignant elle évite l'écueil, comme dystopie ça a mal veilli, et globalment, c'est trop simple, on dirait un texte écrit d'affillée en deux après-midis. Ça m'ennuie un peu parce que c'est encore un livre prêté, mais, finalement, la beauté de lire en communauté ce n'est pas d'être tous d'accord.
C'est un peu naze. La pseudo science ne fonctionne pas du tout, l'auteur est obsédée d'elle même et pense qu'en le soulignant elle évite l'écueil, comme dystopie ça a mal veilli, et globalment, c'est trop simple, on dirait un texte écrit d'affillée en deux après-midis. Ça m'ennuie un peu parce que c'est encore un livre prêté, mais, finalement, la beauté de lire en communauté ce n'est pas d'être tous d'accord.
medium-paced
Plot or Character Driven:
Plot
Strong character development:
No
Loveable characters:
Complicated
Diverse cast of characters:
No
Flaws of characters a main focus:
No
"J'aime cette année là depuis une demi-heure environ c'est-à-dire depuis que je connais la vôtre"
"(...) de toute éternité, le Beau est plus rentables que le Bien."
"Rien ne s'oublie aussi vite que le Bien."
"Vous étiez écrivain: vous était-il impossible de consacré un livre à la catastrophe qui vous pendait au nez?"
"Je n'aime pas raconter l'irracontable."
"Nommer les choses c'est leur enlever leur danger."
"S'il existe un Nord, un Est et un Ouest il est logiquement intenable qu'il n'y a pas de Sud."
"J'irai au Grand Dépôt. Je regarderai entre Nothing et Notker le bègue."
"(...) de toute éternité, le Beau est plus rentables que le Bien."
"Rien ne s'oublie aussi vite que le Bien."
"Vous étiez écrivain: vous était-il impossible de consacré un livre à la catastrophe qui vous pendait au nez?"
"Je n'aime pas raconter l'irracontable."
"Nommer les choses c'est leur enlever leur danger."
"S'il existe un Nord, un Est et un Ouest il est logiquement intenable qu'il n'y a pas de Sud."
"J'irai au Grand Dépôt. Je regarderai entre Nothing et Notker le bègue."
3,5 stars**
A slightly meta ~200 pages long dialogue, halfway between sci-fi and dystopia where the author is removed from her environment and brought into the future for having discussed a conspicary theory that happens to be true. The scathing remarks of Nothomb (as a character) to Celcius, her kidnapper/ a horrible politician of the year 2580, along with the total absurdity of the scenario are what makes the book so engrossing. It doesn't take away from the interesting observations on more serious topics, politics, preservation, and humanity in general.
A slightly meta ~200 pages long dialogue, halfway between sci-fi and dystopia where the author is removed from her environment and brought into the future for having discussed a conspicary theory that happens to be true. The scathing remarks of Nothomb (as a character) to Celcius, her kidnapper/ a horrible politician of the year 2580, along with the total absurdity of the scenario are what makes the book so engrossing. It doesn't take away from the interesting observations on more serious topics, politics, preservation, and humanity in general.
challenging
dark
funny
slow-paced
Plot or Character Driven:
Plot
Strong character development:
No
Loveable characters:
No
Diverse cast of characters:
No
Flaws of characters a main focus:
No
Cheers to Amélie for keeping a book interesting with two characters and a beeline dialogue!
I picked up this book at a friend's house, dived in and only emerged once done. It basically read itself.
Nothomb is a very famous writer in France and Belgium, and because of that I avoided her for many years. I feared she might be a female version of Musso or Levy, who averted me from modern French literature. All I knew about her was that she had a peculiar sartorial style and showed up on TV sets more often than a writer ought to be.
I'm glad my misconception turned up to be wrong about her. Not only did book had (almost) zero romance (definitely not a Musso) it was actually a Sci-Fi. It was clever, witty, engaging and called for some good healthy brain racking. I hadn't read enough (if any) Sci-Fi to know if each and every futuristic idea in the book is from her own invention but she sure knows how to put said ideas on paper and make them interesting to read.
I picked up this book at a friend's house, dived in and only emerged once done. It basically read itself.
Nothomb is a very famous writer in France and Belgium, and because of that I avoided her for many years. I feared she might be a female version of Musso or Levy, who averted me from modern French literature. All I knew about her was that she had a peculiar sartorial style and showed up on TV sets more often than a writer ought to be.
I'm glad my misconception turned up to be wrong about her. Not only did book had (almost) zero romance (definitely not a Musso) it was actually a Sci-Fi. It was clever, witty, engaging and called for some good healthy brain racking. I hadn't read enough (if any) Sci-Fi to know if each and every futuristic idea in the book is from her own invention but she sure knows how to put said ideas on paper and make them interesting to read.
— Caută să afli cui îi foloseşte crima, îngroparea Pompeiului sub cenuşa Vezuviului, în anul 79 după lisus Hristos, a fost cel mai frumos dar oferit vreodată arheologilor. După părerea dumitale, cine a fost făptaşul?
— Nu-i rău, ca sofism.
— Dar dacă aici nu e vorba de un sofism?
— Ce vrei să spui?
— Faptul nu ţi s-a părut niciodată bizar? Existau mii de oraşe care puteau să fie distruse. Ca din întâmplare, s-a nimerit să fie cel mai rafinat, cel mai somptuos.
— E o fatalitate curentă. Atunci când o bibliotecă ia foc, nu e biblioteca orăşenească din cartier, este biblioteca din Alexandria. Atunci când o femeie urâtă şi (I frumuseţe traversează strada, ghici ciiu; o călcată de o maşină?
— Nu ai înţeles. Dacă îţi vorbeam de distrugerea în sine, ai fi putut să invoci fatalitatea. Aici, însă, e vorba de şansă.
— Da. E clar că dumneata nu te-ai numărat printre nefericiţii care au pierit în erupţie.
— Nu erau nişte nefericiţi. Erau bogătaşii acelei epoci.
— Chiar aşa. Imediat ai să-mi spui: „Aşa le-a trebuit!”.
— Eu discutam despre altceva. Ceea ce încerc să-ţi explic este că, dacă arheologii moderni ar fi fost întrebaţi ce oraş ar fi dorit să ferească de degradările timpului, ei ar fi ales Pompeiul.
— Bun, şi care-i treaba? Crezi că vulcanul le-a cerut părerea arheologilor moderni?
— Vulcanul, nu.
— Dar cine altcineva?
— Habar n-am. Eu spun doar că e prea de tot. Nu poate fi vorba de hazard.
— Şi atunci, ce presupui? Că arheologii moderni au comandat erupţia? Nu ştiam că erau în raporturi atât de bune cu Hefaistos.
— Nu-i rău, ca sofism.
— Dar dacă aici nu e vorba de un sofism?
— Ce vrei să spui?
— Faptul nu ţi s-a părut niciodată bizar? Existau mii de oraşe care puteau să fie distruse. Ca din întâmplare, s-a nimerit să fie cel mai rafinat, cel mai somptuos.
— E o fatalitate curentă. Atunci când o bibliotecă ia foc, nu e biblioteca orăşenească din cartier, este biblioteca din Alexandria. Atunci când o femeie urâtă şi (I frumuseţe traversează strada, ghici ciiu; o călcată de o maşină?
— Nu ai înţeles. Dacă îţi vorbeam de distrugerea în sine, ai fi putut să invoci fatalitatea. Aici, însă, e vorba de şansă.
— Da. E clar că dumneata nu te-ai numărat printre nefericiţii care au pierit în erupţie.
— Nu erau nişte nefericiţi. Erau bogătaşii acelei epoci.
— Chiar aşa. Imediat ai să-mi spui: „Aşa le-a trebuit!”.
— Eu discutam despre altceva. Ceea ce încerc să-ţi explic este că, dacă arheologii moderni ar fi fost întrebaţi ce oraş ar fi dorit să ferească de degradările timpului, ei ar fi ales Pompeiul.
— Bun, şi care-i treaba? Crezi că vulcanul le-a cerut părerea arheologilor moderni?
— Vulcanul, nu.
— Dar cine altcineva?
— Habar n-am. Eu spun doar că e prea de tot. Nu poate fi vorba de hazard.
— Şi atunci, ce presupui? Că arheologii moderni au comandat erupţia? Nu ştiam că erau în raporturi atât de bune cu Hefaistos.
Ce livre m'a fait énormément réfléchir. C'est un petit roman à lire en une ou deux soirées entre deux gros pavés.
Et comme d'habitude avec les Nothomb, c'était incroyablement "rafraîchissant" et j'ai vraiment beaucoup aimé.
Et comme d'habitude avec les Nothomb, c'était incroyablement "rafraîchissant" et j'ai vraiment beaucoup aimé.
Questo libro della Nothomb è un grande dialogo tra una scrittrice rompiscatole e un abitante del futuro. Se Pompei fosse stata distrutta non per cause naturali ma per un altro motivo, che pericoli comporta avere questa intuizione? Riuscirà la nostra scrittrice a essere rimandata nel passato?
29 giu 2010, 12:42:53
29 giu 2010, 12:42:53
3.5
I should probably not read two books by Amélie Nothomb back to back! I still love her writing style, her originality, the fact that it is SF, some punch lines throughout the book, the reflections she brings to the table - here, the past, the future, responsability, ecology, politics, the way she judged both beauty and intelligence. But I couldn't get properly into the book. I thought it was a bit repetitive at some point. I just couldn't absolutely love it.
I should probably not read two books by Amélie Nothomb back to back! I still love her writing style, her originality, the fact that it is SF, some punch lines throughout the book, the reflections she brings to the table - here, the past, the future, responsability, ecology, politics, the way she judged both beauty and intelligence. But I couldn't get properly into the book. I thought it was a bit repetitive at some point. I just couldn't absolutely love it.