Take a photo of a barcode or cover
97 reviews for:
Het meisje dat van IS won. Ontvoerd, verkocht, ontsnapt
Farida Khalaf, Andrea C. Hoffmann
4.36 AVERAGE
97 reviews for:
Het meisje dat van IS won. Ontvoerd, verkocht, ontsnapt
Farida Khalaf, Andrea C. Hoffmann
4.36 AVERAGE
dark
emotional
hopeful
sad
tense
medium-paced
An important story for understanding the unspeakable tragedies ISIS has inflicted upon the Yazidi people. Farida Khalaf is a brave, brave young woman. This memoir could have been better written though.
dark
emotional
informative
sad
tense
fast-paced
This is one of the most heartbreaking books I have ever read.
This book should be a required reading in high school!! Absolutely amazing and eye opening! Frida is absolutely amazing and I’m so glad I was able to read her story.
Het is geen leuk verhaal, maar het is wel heel goed geschreven. Vanaf de eerste bladzijden kon ik het boek niet wegleggen, ik werd gelijk meegenomen in de afgrijselijke gebeurtenissen die Farida heeft meegemaakt. Ik kan mij maar niet beseffen dat dit echt gebeurd (is)...
În vara anului 2014, în nordul Irakului la granița cu Siria, Statul Islamic a declanşat o acțiune amplă de cucerire a unor noi teritorii, soldată cu execuții în masă ale locuitorilor de sex masculin şi răpiri ale femeilor şi fetelor din zonă, perioadă în care a fost proclamată crearea Califatului islamic. A fost o acțiune de epurare etnică şi religioasă, ce a vizat în special minoritățile, dar şi infidelii musulmani. Un măcel. Profețiile pe care se bazează doctrina acestor adepți sunt un coşmar. Au recrutat copii şi i-au spălat pe creier pentru a-i folosi în jihad. Mulți au murit în atacuri sinucigașe cu bombă. De asemenea, au folosit violul ca armă de război, chiar dacă conform Shariei este interzis, au răpit și au vândut femei ca sclave sexuale.
Satul Kocha, în care trăia familia Faridei, cu o populație de 1700 de locuitori, circa 300 de familii, n-a avut nicio şansă în fața armelor de foc atunci când au fost lăsați în urmă de trupele irakiene guvernamentale ce s-au retras de frică din fața teroriştilor. Comunitatea yazidită din zonă, privită de islamişti ca păgână şi slujind Diavolul, a avut de ales între moarte şi convertirea forțată la islam.
Mărturia Faridei, o fată de 16 ani, răpită, vândută şi violată e foarte greu de digerat. Credința asta cu pistolul la tâmplă, convertirea forțată, sclavia sexuală sunt subiecte ce-ți par ireale şi imposibile în sec 21. Cruciade şi târguri de sclave mai brutale decât în Evul Mediu. Fete de 10-12 ani, sclave sexuale. Cu o mână imobiliza victima şi cu cealaltă îşi aranja covoraşul pentru rugăciune. Pentru că violul fără ruga înălțată la cer înainte nu se poate. Canibalii africani, ăia primitivi, îmi par oameni de bun simț pe lângă brutele astea. Măcar ăia te mănâncă o singură dată.
Şi după toată această traumă, după toate abuzurile, după ce reuşesc să fugă, dacă reuşesc, sunt obligate să înfrunte judecata propriilor rude care le priveau ca pe nişte femei întinate, nedorite de nimeni, cu viața irosită şi fără viitor. Copii de 12-16 ani. Onoarea pierdută nu le permite să ridice capul şi să-şi strige nedreptatea şi durerea. Cruzimea torționarilor le urmăreşte şi după evadare. Religia si cutumele, cât rău pot face. Unde e empatia şi umanitatea? De ce ne e mai uşor să jignim şi să arătăm cu degetul decât să alinăm? Ce fel de bestii suntem?
După tortura fizică victimele trebuie să-şi poarte luptele cu propriul psihic şi cu propria educație. Autoînvinuirea duce la depresie, la automutilare, la sinucidere.
În masacrul din munții Sinjar din august 2014 se aproximează că 5000 de oamenii au fost ucişi şi între 5000-10000 au fost răpiți şi supuşi abuzurilor în captivitate.
Satul Kocha, în care trăia familia Faridei, cu o populație de 1700 de locuitori, circa 300 de familii, n-a avut nicio şansă în fața armelor de foc atunci când au fost lăsați în urmă de trupele irakiene guvernamentale ce s-au retras de frică din fața teroriştilor. Comunitatea yazidită din zonă, privită de islamişti ca păgână şi slujind Diavolul, a avut de ales între moarte şi convertirea forțată la islam.
Mărturia Faridei, o fată de 16 ani, răpită, vândută şi violată e foarte greu de digerat. Credința asta cu pistolul la tâmplă, convertirea forțată, sclavia sexuală sunt subiecte ce-ți par ireale şi imposibile în sec 21. Cruciade şi târguri de sclave mai brutale decât în Evul Mediu. Fete de 10-12 ani, sclave sexuale. Cu o mână imobiliza victima şi cu cealaltă îşi aranja covoraşul pentru rugăciune. Pentru că violul fără ruga înălțată la cer înainte nu se poate. Canibalii africani, ăia primitivi, îmi par oameni de bun simț pe lângă brutele astea. Măcar ăia te mănâncă o singură dată.
Şi după toată această traumă, după toate abuzurile, după ce reuşesc să fugă, dacă reuşesc, sunt obligate să înfrunte judecata propriilor rude care le priveau ca pe nişte femei întinate, nedorite de nimeni, cu viața irosită şi fără viitor. Copii de 12-16 ani. Onoarea pierdută nu le permite să ridice capul şi să-şi strige nedreptatea şi durerea. Cruzimea torționarilor le urmăreşte şi după evadare. Religia si cutumele, cât rău pot face. Unde e empatia şi umanitatea? De ce ne e mai uşor să jignim şi să arătăm cu degetul decât să alinăm? Ce fel de bestii suntem?
După tortura fizică victimele trebuie să-şi poarte luptele cu propriul psihic şi cu propria educație. Autoînvinuirea duce la depresie, la automutilare, la sinucidere.
În masacrul din munții Sinjar din august 2014 se aproximează că 5000 de oamenii au fost ucişi şi între 5000-10000 au fost răpiți şi supuşi abuzurilor în captivitate.
This is one of the most terrifying stories I have ever read. No one should ever experience anything like this, no one should ever be forced to leave their home and family. People who live in countries without wars have no idea what it means to live through a situation that millions of people experience all over the world. The ignorance of many when it comes to refugees is saddening. I know we cannot help everyone, but stories like these should motivate us to try to do so and to do everything in our power to try and ease their suffering. Don't be so comfortable, don't close your eyes. You would want the same things if you were in their situation.
Review originally published 9 March 2017 at Falling Letters.
I read The Girl Who Beat ISIS in one sitting. Farida Khalaf (not her real name, nor is she the girl depicted on the cover) has an unfathomable story to share. For me, her story is unfathomable because I cannot imagine what it must have been like to be enslaved as she was, torn from family, knowing her fathers and brothers had been murdered and the rest of her family likely lost to her. Khalaf, 18 at the time of her enslavement, manages to eventually escape her captors, rescuing with her five younger girls. She beats ISIS by defying their grasp, but not before suffering what so many other Yazidi women have suffered. While reading Khalaf’s story, I desperately hoped that girl who fought who so stubbornly and held to her values would escape the sexual assault that she is rightly terrified of. Though her tale ends on a positive note, she endures atrocious torment at the hands of her captors. Khalaf has a difficult story to share. A note from Khalaf’s co-author at the end of the book details how they came to document her story, and how painful it was for Khalaf. I applaud Khalaf for finding the strength to share her story.
I became familiar with the plight of the Yazidis primarily through Khalaf’s story. I had heard the word and I knew they were a minority group, but I didn’t know much about the horrors they experienced. A very brief introduction for those like me: The Yazidis are an ethnically Kurdish religious group living primarily in Iraq, where they are a minority. ISIS has been committing genocide against the Yazidis since 2014. Shortly after finishing the book, I learnt about the Canadian government’s commitment to resettle 1,200 Yazidi refugees this year. Recently, I have read reporting from the CBC that describes the journeys and hopes of some of those refugees, including a nine-member family that arrived in my city. Khalaf’s book illuminates the plight of her people. I can read her story and think about the Yazidis who have come so far to escape the horror Khalaf experienced, and hopefully find a better life as my neighbour. It’s difficult and painful to realize that the genocidal atrocities which ISIS inflicts on the Yazidis are occurring right now. In sharing her story, Khalaf gives us a valuable window into her world.
The Bottom Line: The Girl Who Beat ISIS offers a gut-wrenching look into the experiences of a young Yazidi woman enslaved by ISIS. Khalaf’s first person narration gives the reader a personal, human connection to the Yazidi genocide.
I read The Girl Who Beat ISIS in one sitting. Farida Khalaf (not her real name, nor is she the girl depicted on the cover) has an unfathomable story to share. For me, her story is unfathomable because I cannot imagine what it must have been like to be enslaved as she was, torn from family, knowing her fathers and brothers had been murdered and the rest of her family likely lost to her. Khalaf, 18 at the time of her enslavement, manages to eventually escape her captors, rescuing with her five younger girls. She beats ISIS by defying their grasp, but not before suffering what so many other Yazidi women have suffered. While reading Khalaf’s story, I desperately hoped that girl who fought who so stubbornly and held to her values would escape the sexual assault that she is rightly terrified of. Though her tale ends on a positive note, she endures atrocious torment at the hands of her captors. Khalaf has a difficult story to share. A note from Khalaf’s co-author at the end of the book details how they came to document her story, and how painful it was for Khalaf. I applaud Khalaf for finding the strength to share her story.
I became familiar with the plight of the Yazidis primarily through Khalaf’s story. I had heard the word and I knew they were a minority group, but I didn’t know much about the horrors they experienced. A very brief introduction for those like me: The Yazidis are an ethnically Kurdish religious group living primarily in Iraq, where they are a minority. ISIS has been committing genocide against the Yazidis since 2014. Shortly after finishing the book, I learnt about the Canadian government’s commitment to resettle 1,200 Yazidi refugees this year. Recently, I have read reporting from the CBC that describes the journeys and hopes of some of those refugees, including a nine-member family that arrived in my city. Khalaf’s book illuminates the plight of her people. I can read her story and think about the Yazidis who have come so far to escape the horror Khalaf experienced, and hopefully find a better life as my neighbour. It’s difficult and painful to realize that the genocidal atrocities which ISIS inflicts on the Yazidis are occurring right now. In sharing her story, Khalaf gives us a valuable window into her world.
The Bottom Line: The Girl Who Beat ISIS offers a gut-wrenching look into the experiences of a young Yazidi woman enslaved by ISIS. Khalaf’s first person narration gives the reader a personal, human connection to the Yazidi genocide.