Reviews

InquisitorZyklus 04. Das Geheimnis Des Inquisitors by Valerio Evangelisti

abookplaylist's review against another edition

Go to review page

3.0

TW: se vi fanno schifo vermi e cose viscide, evitate di leggerlo.

Ormai sono convinta che Evangelisti abbia avuto il gusto per il disgusto, e ogni volta continuo questa saga soltanto per scoprire quale cosa vomitevole tirerà fuori, mescolando la storia con la fantascienza e facendo diventare più odioso il nostro inquisitore Eymerich.
Questa storia ambientata in Sardegna penso abbia raggiunto livelli di disgusto tali che penso che per qualche mese non leggerò più il mio caro inquisitore. Nonostante tutto, penso che questo volume sia il secondo che ho preferito, anche se tra le tre timeline, quella che ho preferito é quella ambientata nel futuro

epictetsocrate's review against another edition

Go to review page

3.0

Cele douăzeci și șase de vâsle de la tribord se ridicară toate în același timp, dând naștere unei adevărate perdele de spumă și de picături de apă, în timp ce acelea de la babord se înfigeau cu plescăituri puternice în apă. Uriașa galeră se înclină pe o parte, începând manevra de schimbare a direcției. Vela triunghiulară de pe catargul cel mare, singura care fusese ridicată, scârțâi și pocni în vânt, apoi se răsuci în cealaltă direcție. Din pântecul navei se auzi până pe punte nechezatul speriat al sutelor de cai.
Stând în picioare pe castelul de la pupa, la numai câțiva pași de vice-amiralul Uch de Cardona, Nicolas Eymerich privea încruntat marea, cu mâinile bine încleștate pe balustradă. Din când în când era împroșcat cu apa sărată adusă de vânt care făcea ca sutana albă și pelerina neagră să se lipească de trupul său uscățiv. Aerul dimineții era înfierbântat de razele soarelui și dușurile acelea surprinzătoare și repetate ar fi creat oricui o senzație plăcută. Dar Eymerich reacționa la ele cu mișcări scârbite pe care nu și le putea stăpâni
More...