Reviews - Last Summer in the City

482 reviews for:

Last Summer in the City

Gianfranco Calligarich

3.65 AVERAGE

danirani's review against another edition

3.5

dark emotional slow-paced

Plot or Character Driven: Character

Strong character development: No

Loveable characters: No

Diverse cast of characters: No

Flaws of characters a main focus: Yes

I feel like I may have to read this a second time in the future. It feels like maybe parts were lost in translation (original is Italian). Overall there are some beautifully written parts of the book, but you will not root for the characters.

dreesreads's review against another edition

2.0

dark sad tense slow-paced

Plot or Character Driven: A mix

Strong character development: No

Loveable characters: No

Diverse cast of characters: No

Flaws of characters a main focus: Yes

Bored 20-somethings with too much money or skills at mooching.

Content Warnings

tristanech's review against another edition

3.5

emotional reflective slow-paced

Plot or Character Driven: Character

Strong character development: No

Loveable characters: Yes

Diverse cast of characters: No

Flaws of characters a main focus: Yes

gabrielle00e's review against another edition

3.0

emotional reflective tense slow-paced

Plot or Character Driven: Character

Strong character development: Yes

Loveable characters: Yes

Diverse cast of characters: Yes

Flaws of characters a main focus: N/A

epictetsocrate's review against another edition

3.0

Era o zi superbă de primăvară şi în tribune erau actori de cinema, regizori, scriitori, ziarişti, cele mai frumoase fete din oraş şi femeile pe care de obicei le vedeai în fotografiile din diverse reviste. Toţi aşteptau cu mare nerăbdare şi se vînzoleau, vrînd să găsească locurile cele mai bune. Eu am căutat grupul pe gradenele din tribuna centrală – cea mai scumpă –, dar nu l‑am văzut. L‑am găsit în schimb ceva mai jos, pe gradenele din tribuna din spatele terenului, unde puteai vedea partida fără să întorci tot timpul capul şi să‑ţi exprimi susţinerea de la cîţiva metri în spatele jucătorilor. Aveau pe cap şepci albe, bizare, şi erau prezenţi toţi: soţii Diacono, Eva, tînărul rus, manechinul, umoristul şi scriitorul cu mustăţi albe, care peste iarnă publicase o carte ce nu cîştigase nici un premiu important. Lipsea doar Arianna. Cînd Stresa a intrat pe teren, tot grupul s‑a ridicat în picioare răcnind, dar el era foarte nervos şi abia dacă s‑a uitat la ei.
A fost un meci lung şi istovitor. Stresa era un jucător bun, ferm şi inteligent, în timp ce polonezul, blond şi foarte apreciat de doamne, juca extrem de agresiv. A fost imediat clar că o să cîştige cel care o să reziste fizic mai mult. Timp de aproape trei ore grupul a trecut de la extaz la disperare. De fiecare dată cînd Stresa juca în jumătatea aceea a terenului, îl susţineau aşa de zgomotos, că arbitrul a trebuit să le ceară de mai multe ori să facă linişte. Dar meciul era intr‑adevăr emoţionant şi la începutul setului al cincilea, cînd Stresa a început să returneze în fileu, l‑am încurajat şi eu. Nu ştiu de ce am făcut‑o. Poate pentru că mă vindecasem, poate pentru că suferea în modul acela subtil şi feroce, alcătuit din tăcere şi singurătate, în care tenisul te poate face să suferi, poate pentru că îl văzusem ţinînd paharul Evei în foaierul unui teatru şi pentru că acum, acolo jos, în mijlocul tuturor acelor oameni care urlau, nu mai avea înfăţişarea unei păsări dezorientate, ci a unui cocoş de luptă cu ciocul însîngerat. Poate pentru că amîndoi o avuseserăm în braţe pe Arianna şi o pierduserăm