Reviews

Dying of the Light by George R.R. Martin

al3x1113's review

Go to review page

adventurous dark emotional sad tense medium-paced
  • Plot- or character-driven? Plot
  • Strong character development? Yes
  • Loveable characters? Yes
  • Diverse cast of characters? Yes
  • Flaws of characters a main focus? Yes

4.25

so thrilling and captivating, and just beautiful writing. it's always a pleasure to read this book

nebje's review against another edition

Go to review page

4.0

En 2013 le dí cuatro estrellas y ahora, casi cinco años después, le vuelvo a dar las mismas. Es un libro maravilloso.

La historia es bonita y dura a la vez. La explicación de la cultura kalavar es increíble; Martin crea mitos, leyendas, normas y costumbres y las expone y las explica, siendo estas el transfondo principal del libro. Y los temas de los que habla son importantes y los trata maravillosamente bien: la evolución del amor
Spoiler (el paso de un amor tóxico a un amor sano)
, la esclavitud sexual de la mujer, la desigualdad entre el género hombre y mujer, la cultura de la guerra, y los lazos de amistad como unión suprema.

Sin duda, lo que más me apasiona es la evolución que tienen los personajes. Comienza mostrando una faceta de ellos que hace que no te guste ninguno, o casi ninguno (quizá Gwen y Jaan siempre son la excepción) para acabar enamorada de los cuatro protagonistas sin poder evitarlo. La historia tan cruda que viven los hace evolucionar, crecer como personas y darse cuenta de sus errores y toxicidades.

No será la última vez que relea este libro y, sin duda, sigue estando entre mis favoritos.

terrypaulpearce's review

Go to review page

4.0

Exceptional for a first novel. Still a really really good sci-fi novel forty years later. Martin has always had a talent for depicting power relations between characters, and there's always a lot of subtle stuff going on between characters -- I saw it the first thing I read of his, the werewolf novella Skin Trade, and then in Fevre Dream, and then in A Song of Ice and Fire, but it was on display all the way back here, in spades. There's also some amazing world building and ideas on show. The pacing, particularly in the last couple of chapters, is not as good as some of his stuff, but the actual ending is satisfying, and the whole well worthwhile.

mikimeiko's review

Go to review page

3.0

This book started well, full of intriguing promises. But somehow failed to deliver almost anything: it feels like 4 or 5 books taped together, with sudden changes that don't really work. I understand that this was Martin's first novel, but... wow, the man made A LOT of progress during the years!

alexriviello's review

Go to review page

2.0

Bored me to tears. The protagonist spends the first hundred pages asking questions about things and getting lengthy answers. Since he didn't seem to know anything about the world I didn't care to either.

alles_allerlei's review against another edition

Go to review page

3.0

3,5 von 5 Sternen

tjr_ohio's review

Go to review page

4.0

Fascinating setup and a wonderful payoff. The first half dragged a bit, with painful dialogue working to establish ideas more than characters. The back half completely makes up for it. The action is great, and the character development fully pays off.

adru's review against another edition

Go to review page

Väga hea. Väga põhjalikult läbi mõeldud maailm, mille ajaloost, mytoloogiast, kultuurist tegelased aina miniloenguid peavad, aga ikka tahaks veel rohkem teada. Tore, et ei meenuta yldse Martini hilisemaid värke - tyytu ju, kui hea ja iseseisva raamatu lugemise ajal muudkui direwolfid ja Rhaegarid meelde tuleks.

jamieh2024's review

Go to review page

4.0

An excellent tale of suspense and action by Martin(who happens to be amongst my favorite authors.) Though set on another world and definitely a SF novel this one has such rich characterizations and depth I found myself caught up in the tale and could hardly stop to attend to real life duties.

adrian2490's review against another edition

Go to review page

4.0

N-ai cum sa te raportezi altfel dacă ai citit atât cartea de față, cât și ASOIAF (Review mai vechi, scris ”la cald”)

Primul roman publicat de George R.R. Martin nu abunda de actiune, si chiar si aia care exista nu e de vreo intensitate nemaipomenita. Asta ca sa pornim din capul locului cu ceea ce nu ofera „Lumina ce se stinge„.
Insa daca vorbim de o carte scrisa de GRRM, atunci cu siguranta ne putem astepta la un cadru extraordinar, cu o lume creionata pana la cel mai mic detaliu si cu un backstory urias. La fel, ne putem astepta la personaje complexe, cu relatii dintre cele mai complicate si interesante.
Fiind un fan al autorului, datorita cartilor din ASOIAF, si citindu-le pe acestea primele n-am putat, parcurgand cartea de fata, sa nu fac legatura cu GOT, cu Westeros. De asemenea am regasit unele personaje din Westeros si pe Worlorn - planeta pe care ne aflam - sub o forma sau alta. (Dar incerc sa nu stric surpriza fanilor)
Worlorn, de-a lungul timpului a fost casa a 14 civilizatii, 14 popoare adunate pe aceasta planeta care acum este in pragul unei nopti eterne. Unele dintre aceste civilizatii au venit aici de bunavoie, altele cu forta, dar la momentul cand debuteaza povestea noastra, multe dintre acestea vor fi disparut, ramanand in urma lor doar orasele pe care au fost obligati sa le intemeieze. Acum masa este formata din castele de pe Inaltul Kavalaan: Ironjade, Braith, Shannagate si Redsteel. Toate cu obiceiuri bine conturate, dar unele mai conservatoare decat altele, unele mai violente decat altele. Conflictul principal este intre castele Braith si Ironajade, dar este intensificat doar dupa aparitia lui Bran(HBO), pardon Dirk t`Larien. Acesta este POV-ul din care porneste povestea. Dirk si-a pierdut iubirea si o data cu ea sensul vietii, dar cand primeste un semnal de la Genevieve/Jenny a sa, marea iubire, care pare a fi in pericol, acesta se imbarca si porneste spre Worlorn pentru a-i veni in ajutor. Pe Worlorn insa este intr-un conflict continuu, ba cu el, ba cu informatiile pe care le primeste, ba chiar cu Jenny a sa, care nu mai e Jenny, sau nu a fost niciodata Jenny.
Acum cred ca este momentul oportun sa aduc in atentie o tema care se va repeta in opera lui Martin, si anume, importanta numelui. Daca in ASOIAF numele are importanta data de istorie, sau de sange in ”Lumina ce se stinge” numele are importanta in intregimea sa. Cei de pe Inaltul Kavalaan au nume lungi, nume care ii reprezinta. Au un nume ales la nastere, un nume de casta si un nume pe care si-l aleg ei insusi. Pe langa altele, mai oficiale si ceremonioase.
Acum daca ma intrebati, Dirk t`Larien e mai degraba un maester din Westeros in importanta povestii. Jaan Vikary Ironjade si Garse Janacek Ironjade fura lumina reflectoarelor. Din nou, marca GRRM. Aceste personaje, zugravite de autor in anti-eroi au o poveste mult prea interesanta pentru a nu placea cititorului, iar dezvoltarea lor ca personaje este cea mai interesanta parte a cartii. Cei doi fac parte din aceeasi casta, caractere diferite. Desi ambii sunt periculosi, unul este mai calculat, celalalt actioneaza doar instinctiv si impulsiv. Dar legatura dintre ei este mai reala decat orice altceva.
Din nou trebuie apreciat autorul pentru talentul cu care reuseste sa creeze o relatie intre personaje, una care poate parea nefireasca pentru cei mai multi, pe care sa o vezi cu alti ochii decat in mod normal. ”Un nume, o legatura, o promisiune - toate acestea reprezinta insasi substanta umanitatii”.
Daca am vorbit de Dirk, de Jaan si de Garse, trebuie neaparat sa vorbim de Gwen, cea care a fost Jenny/Genevieve doar intr-o alta lume. Gwen este un personaj feminin puternic intr-o lume misogina, un personaj care incearca sa schimbe mentalitati si obiceiuri mai vechi decat insusi Worlorn. Din nou paralele cu ASOIAF. Ramane la latidutinea cititorului sa o identifice pe Gwen. Este ea Daenerys sau este Arya?