Scan barcode
epictetsocrate's review
3.0
CELE MAI VECHI MISTERE ALE NATURII ŞI ŞTIINŢEI
Francmasoneria moare.
Pentru majoritatea oamenilor, viaţa este mult mai complicată decât fusese pentru generaţia dinainte. Lucrăm mai mult şi avem un venit mult mai mare. Angajamentele pe termen lung sunt, de obicei, evitate cu orice preţ. Într-un secol în care angajarea vine ca o înşiruire de contracte ce pot fi reînnoite şi chiar căsătoria nu mai e la modă, nu este surprinzător faptul că bărbaţii nu mai stau la coadă să semneze pentru o viaţă întreagă de ritualuri ciudate într-o sală fără ferestre. Candidaţii la masonerie trebuie să intre într-o relaţie pentru toată viaţa cu loja masonică înainte de a învăţa ce este francmasoneria. Nu li se oferă niciun avertisment cu privire la ce se aşteaptă din partea lor sau ce vor avea de câştigat. Nu este de mirare că Marea Lojă, care guvernează francmasoneria din întreaga lume, întâmpină dificultăţi atunci când e vorba de a vinde o propunere care nu îndeplineşte întocmai toate criteriile normale ale unui produs comercial.
O întrebare evidentă este: „Contează într-adevăr dispariţia acestui Ordin Secret?” Poate ar trebui să i se permită să piară în linişte. Dar după cum vom demonstra în această carte, francmasoneria este o importantă sursă nefolosită de informaţii despre trecutul nostru, care este în mare pericol de a se pierde pentru totdeauna. Să pierzi informaţia îngropată în ritualurile ei înainte să fie înţelese pe deplin ar însemna să arunci una dintre adevăratele comori ale lumii occidentale.
Amândoi ne-am alăturat francmasoneriei din acelaşi motiv:
Curiozitatea. Vroiam să ştim ce se întâmpla în interiorul acestui club secretos de gentlemeni şi singurul mod de a afla a fost să ne alăturăm lor. Ne-am gândit că a deveni parte din ceva atât de necunoscut nu implica prea multe riscuri, căci puteam să-l părăsim dacă l-am fi considerat lipsit de gust sau chiar plictisitor. Ritualurile au fost toate la fel de ciudate pe cât ne închipuiam că vor fi, dar încet ne-am dat seama că nimeni, indiferent cât de mare ar fi fost în grad, nu ne putea oferi vreun indiciu despre ce era masoneria de fapt. Munca de caritate pe care o efectua ordinul era impresionantă şi moralitatea predicată în timpul ritualurilor era de cel mai înalt ordin, dar acestea nu puteau explica de ce francmasonii practicau aceste bizare ritualuri, care se pretind a fi extrem de vechi şi conţin lecţii neobişnuite despre care se vorbeşte ca de nişte mistere.
Când ne-am alăturat francmasoneriei, primul mister care ne-a fost împărtăşit a fost că tehnologia construcţiei în piatră este un act sfânt care serveşte ca metaforă pentru a ajuta înţelegerea spirituală. Într-adevăr, în timpul iniţierii în Primul Grad masonic ni s-a explicat pe larg că iniţierea noastră în francmasonerie era identică cu aşezarea unei fundaţii din piatră a unei clădiri spirituale. Ritualul spunea:
Se obişnuieşte ca la înălţarea tuturor edificiilor superbe şi impozante să aşterni prima dată fundaţia de piatră în colţul nord-estic al clădirii. Voi, fiind proaspăt iniţiaţi în masonerie, sunteţi aşezaţi în partea de nord-est a lojii pentru a simboliza acea piatră; şi din această fundaţie aşezată în această seară voi puteţi să vă ridicaţi ca o super-structură perfectă din toate punctele de vedere şi care îi va face onoare constructorului.
În 1989, când ne-am unit forţele pentru a cerceta originile ritualului masonic, crezul nostru iniţial a fost că întreaga poveste se dezvolta probabil din bucăţi de tradiţie esoterică inspirat de gânditori romantici din secolele XVI-XIX. La scurt timp, ne-am dat seama că această presupunere era cu totul deplasată.
Francmasoneria moare.
Pentru majoritatea oamenilor, viaţa este mult mai complicată decât fusese pentru generaţia dinainte. Lucrăm mai mult şi avem un venit mult mai mare. Angajamentele pe termen lung sunt, de obicei, evitate cu orice preţ. Într-un secol în care angajarea vine ca o înşiruire de contracte ce pot fi reînnoite şi chiar căsătoria nu mai e la modă, nu este surprinzător faptul că bărbaţii nu mai stau la coadă să semneze pentru o viaţă întreagă de ritualuri ciudate într-o sală fără ferestre. Candidaţii la masonerie trebuie să intre într-o relaţie pentru toată viaţa cu loja masonică înainte de a învăţa ce este francmasoneria. Nu li se oferă niciun avertisment cu privire la ce se aşteaptă din partea lor sau ce vor avea de câştigat. Nu este de mirare că Marea Lojă, care guvernează francmasoneria din întreaga lume, întâmpină dificultăţi atunci când e vorba de a vinde o propunere care nu îndeplineşte întocmai toate criteriile normale ale unui produs comercial.
O întrebare evidentă este: „Contează într-adevăr dispariţia acestui Ordin Secret?” Poate ar trebui să i se permită să piară în linişte. Dar după cum vom demonstra în această carte, francmasoneria este o importantă sursă nefolosită de informaţii despre trecutul nostru, care este în mare pericol de a se pierde pentru totdeauna. Să pierzi informaţia îngropată în ritualurile ei înainte să fie înţelese pe deplin ar însemna să arunci una dintre adevăratele comori ale lumii occidentale.
Amândoi ne-am alăturat francmasoneriei din acelaşi motiv:
Curiozitatea. Vroiam să ştim ce se întâmpla în interiorul acestui club secretos de gentlemeni şi singurul mod de a afla a fost să ne alăturăm lor. Ne-am gândit că a deveni parte din ceva atât de necunoscut nu implica prea multe riscuri, căci puteam să-l părăsim dacă l-am fi considerat lipsit de gust sau chiar plictisitor. Ritualurile au fost toate la fel de ciudate pe cât ne închipuiam că vor fi, dar încet ne-am dat seama că nimeni, indiferent cât de mare ar fi fost în grad, nu ne putea oferi vreun indiciu despre ce era masoneria de fapt. Munca de caritate pe care o efectua ordinul era impresionantă şi moralitatea predicată în timpul ritualurilor era de cel mai înalt ordin, dar acestea nu puteau explica de ce francmasonii practicau aceste bizare ritualuri, care se pretind a fi extrem de vechi şi conţin lecţii neobişnuite despre care se vorbeşte ca de nişte mistere.
Când ne-am alăturat francmasoneriei, primul mister care ne-a fost împărtăşit a fost că tehnologia construcţiei în piatră este un act sfânt care serveşte ca metaforă pentru a ajuta înţelegerea spirituală. Într-adevăr, în timpul iniţierii în Primul Grad masonic ni s-a explicat pe larg că iniţierea noastră în francmasonerie era identică cu aşezarea unei fundaţii din piatră a unei clădiri spirituale. Ritualul spunea:
Se obişnuieşte ca la înălţarea tuturor edificiilor superbe şi impozante să aşterni prima dată fundaţia de piatră în colţul nord-estic al clădirii. Voi, fiind proaspăt iniţiaţi în masonerie, sunteţi aşezaţi în partea de nord-est a lojii pentru a simboliza acea piatră; şi din această fundaţie aşezată în această seară voi puteţi să vă ridicaţi ca o super-structură perfectă din toate punctele de vedere şi care îi va face onoare constructorului.
În 1989, când ne-am unit forţele pentru a cerceta originile ritualului masonic, crezul nostru iniţial a fost că întreaga poveste se dezvolta probabil din bucăţi de tradiţie esoterică inspirat de gânditori romantici din secolele XVI-XIX. La scurt timp, ne-am dat seama că această presupunere era cu totul deplasată.
More...