Take a photo of a barcode or cover
4 reviews for:
Cea mai frumoasă poveste. Câteva adevăruri simple despre istoria românilor
Adrian Cioroianu
3.33 AVERAGE
4 reviews for:
Cea mai frumoasă poveste. Câteva adevăruri simple despre istoria românilor
Adrian Cioroianu
3.33 AVERAGE
informative
reflective
relaxing
fast-paced
La fel ca in cartile lui Lucian Boia, Radu Oltean sau Neagu Djuvara, am gasit aici o lectie de istorie accesibila si necesara, care prezinta atat aspectele pozitive, cat si urmari/evenimente nefaste din ultimii 150 de ani.
Incontestabila ramane importanta Familiei Regale in inflorirea Romaniei, atat economic, cat si cultural, la fel de incontestabile sunt si efectele negative ale “bolii” comunismului,
dar mi-a placut in mod deosebit faptul ca Cioroianu nu neaga si realizarile conducatorilor comunisti: in fond, nimeni nu este pe deplin bun sau rau, rareori aceasta dualitate este realista, intre cele 2 extreme existand atatea nuante
Incontestabila ramane importanta Familiei Regale in inflorirea Romaniei, atat economic, cat si cultural, la fel de incontestabile sunt si efectele negative ale “bolii” comunismului,
dar mi-a placut in mod deosebit faptul ca Cioroianu nu neaga si realizarile conducatorilor comunisti: in fond, nimeni nu este pe deplin bun sau rau, rareori aceasta dualitate este realista, intre cele 2 extreme existand atatea nuante
Există, în trecutul nostru, unele evenimente care, deşi sunt cu totul reale, par a fi decupate dintr-o comedie cinematografică. Este şi cazul poveştii noastre din deschiderea acestui volum, care trimite la una dintre paginile puţin cunoscute ale istoriei. Pur şi simplu, imaginaţi-vă că în primăvara anului 1866 ţăranii olteni din sudul judeţului Dolj au ameninţat că-l vor detrona pe nou-venitul domnitor de la Bucureşti! Nu este nici o glumă – drept care acest fragment de istorie s-ar putea intitula Regele Carol I şi oltenii.
Cei mai mulţi dintre români, atunci când aud de numele comunei doljene Dăbuleni, se gândesc automat la cei mai buni pepeni verzi – sau lubeniţe, cum li se spune în partea locului. Dar puţini ştiu că toată acea zonă din sudul României, de la Calafat şi până la Dăbuleni, a fost în anul 1866 centrul unei mişcări de protest care a stârnit panică până la Bucureşti. Iată cum s-au desfăşurat lucrurile.
Cei mai mulţi dintre români, atunci când aud de numele comunei doljene Dăbuleni, se gândesc automat la cei mai buni pepeni verzi – sau lubeniţe, cum li se spune în partea locului. Dar puţini ştiu că toată acea zonă din sudul României, de la Calafat şi până la Dăbuleni, a fost în anul 1866 centrul unei mişcări de protest care a stârnit panică până la Bucureşti. Iată cum s-au desfăşurat lucrurile.
Am lungit-o cam mult cu cartea asta, probabil din cauza capitolelor multe şi foarte scurte (de câte 3 pagini), cu ruperi de ritm un pic obositoare şi care mă determinau să o tot las din mână. Cea mai enervantă mi s-a părut "morala poveştii", adică o frază deseori nenecesară, regăsită la finalul fiecărui capitol – oh, şi după cum spuneam, sunt multe capitole –, în care domnul profesor se forţează să rezume cele povestite într-un mod cât mai didactic şi amuzant în acelaşi timp, ca un fel de punchline educativ. Câteva exemple:
"Morala poveştii noastre: deseori, politica şi sportul sunt îngemănate şi ambele dau culoare Istoriei." (după un capitol despre Jocurile Olimpice)
"Morala poveştii este că, şi în armată, unii respectă jurământul militar, alţii nu." (da, dar chiar era necesară concluzia asta?)
"Morala poveştii vorbeşte despre cât de ironică este Istoria. "
3 pagini mai târziu: "Morala acestei poveşti: nu uitaţi că Istoria, deseori, tinde să fie ironică!"
"Morala acestei poveşti este că şi în Istorie, deseori, buturuga mică răstoarnă carul mare al politicii."
"Morala acestei poveşti este simplă: vărsarea de sânge atrage după sine altă vărsare de sânge."
"Morala acestei poveşti este că ceea ce începuse bine avea să se sfârşească prost."
Ok, nu-mi scapă din vedere faptul că "morala poveştii" are alt impact în emisiunea autorului, "5 minute de istorie", dar transpusă în carte, la sfârşitul fiecărui capitol... parcă sacadează şi riscă în cele din urmă să plictisească.
Totuşi, cum nu prea am citit istorie, acum pot spune că-s mult mai curioasă şi abia aştept să pun mâna pe cărţi mai "serioase", merit pe care i-l atribui tocmai domnului Cioroianu şi cărţii sale mai degrabă iniţiatice. În orice caz, mi-a plăcut tonul său şi cumva mi s-a părut chiar mai simpatic şi cald în scris decât la televizor.
"Morala poveştii noastre: deseori, politica şi sportul sunt îngemănate şi ambele dau culoare Istoriei." (după un capitol despre Jocurile Olimpice)
"Morala poveştii este că, şi în armată, unii respectă jurământul militar, alţii nu." (da, dar chiar era necesară concluzia asta?)
"Morala poveştii vorbeşte despre cât de ironică este Istoria. "
3 pagini mai târziu: "Morala acestei poveşti: nu uitaţi că Istoria, deseori, tinde să fie ironică!"
"Morala acestei poveşti este că şi în Istorie, deseori, buturuga mică răstoarnă carul mare al politicii."
"Morala acestei poveşti este simplă: vărsarea de sânge atrage după sine altă vărsare de sânge."
"Morala acestei poveşti este că ceea ce începuse bine avea să se sfârşească prost."
Ok, nu-mi scapă din vedere faptul că "morala poveştii" are alt impact în emisiunea autorului, "5 minute de istorie", dar transpusă în carte, la sfârşitul fiecărui capitol... parcă sacadează şi riscă în cele din urmă să plictisească.
Totuşi, cum nu prea am citit istorie, acum pot spune că-s mult mai curioasă şi abia aştept să pun mâna pe cărţi mai "serioase", merit pe care i-l atribui tocmai domnului Cioroianu şi cărţii sale mai degrabă iniţiatice. În orice caz, mi-a plăcut tonul său şi cumva mi s-a părut chiar mai simpatic şi cald în scris decât la televizor.