Take a photo of a barcode or cover
4.22 AVERAGE
4.22 AVERAGE
This book got a lot of bad rep for being anti-antidepressants from people whom I can only assume only read the Guardian serial and nothing further. I found it nuanced, perceptive and deeply encouraging. Great to read someone brave enough to link depression with capitalism but also with all the other causes outside of "brain chemistry". SSRIs don't work without other life changes - that's an indisputable fact. We should talk about other kinds of anti-depressant - the kinds outlined in this book. Some of the case studies were less interesting than others, hence only 4*s, but overall I found this a fascinating listen on audiobook.
If you haven't read much about depression, I think this could be a good introductory book. I've probably read too much on the topic, so I returned this to the library so the next person can have it.
emotional
hopeful
informative
sad
medium-paced
emotional
informative
inspiring
reflective
medium-paced
Such a brilliant book! Whether you suffer with mental health or not, know somebody who does or work in the field, it is a must read.
This is an excellent book, review up on my blog soon, www.therapybooknook.com/blog
Cartea „Legături pierdute” de Johann Hari este o bună recomandare literară atât pentru cei care trec deja prin depresie și anxietate, cât și pentru cei care vor să evite să ajungă în acel punct. Mai mult, cred că ar fi utilă nu doar oamenilor de rând, cu sau fără depresie, ci și practicienilor din domeniul sănătății, în special psihoterapeuților.
În opinia mea, această carte este foarte utilă din punct de vedere profesional, în special în cazul unor pacienți care sunt la începutul confruntării cu depresia și nu știu prea multe despre cum au ajuns în acest punct al vieții lor. De asemenea, cartea ar fi potrivită ca recomandare și pacienților care de-a lungul timpului au avut neșansa de a li se spune că depresia are doar cauze biologice, nu au fost întrebați despre viața lor și nici ei nu s-au interesat prea mult despre depresie pe cont propriu. Cartea este scrisă într-un stil accesibil oamenilor de rând care poate nu stăpânesc bine concepte de psihologie sau neuropsihologie, astfel că poate transmite informații importante în mod eficient în cazul pacienților cărora li s-ar potrivi această biblioterapie. Mai mult decât atât, pe lângă limbajul accesibil și prietenos, autorul are o abordare personală și nu doar că prezintă adesea poveștile unor oameni reali și experiențele prin care au trecut, ci își expune inclusiv propria experiență cu depresia și procesul prin care a ajuns să își schimbe percepțiile despre ea de-a lungul timpului. În plus, venind ca recomandare din partea psihoterapeutului și fiind scrisă de un jurnalist reputat (ambele posibil reprezentând figuri de autoritate pentru pacient), cartea ar putea avea un impact benefic semnificativ.
Pe de cealaltă parte, cred că această carte nu este prea potrivită pentru pacienții care se confruntă de mult timp cu depresia. Aceștia probabil sunt deja familiari cu majoritatea conceptelor prezentate de Johann Hari. Cu toate că sunt puține cărțile care înglobează atât de multe informații despre depresie într-un stil accesibil și plăcut, Hari nu prezintă niște noțiuni cu totul noi, așa cum este sugerat de-a lungul cărții. Autorul pune accent pe faptul că majoritatea doctorilor se axează pe cauzele biologice ale depresiei și recomandă imediat pastile pentru a repara dezechilibrul chimic al creierului, fără să întrebe pacienții nimic despre viața lor și despre ce altceva ar fi putut să le declanșeze depresia. Personal nu am avut ocazia să trec prin această experiență, să văd ca pacient cum decurge această întâlnire cu doctorul, și probabil sunt și influențată de faptul că, studiind psihologia, am învățat despre cauzele bio-psiho-sociale ale depresiei. Dar cred că Hari este puțin depășit în această privință pentru că de mulți ani se discută despre cauzele psiho-sociale ale depresiei, pe lângă cele biologice. El doar reunește foarte bine cauzele principale într-un limbaj inteligibil și un stil atrăgător.
De asemenea, cred că această carte nu ar fi potrivită pentru persoanele care nu acceptă (conștient, dar mai degrabă inconștient) faptul că depresia sau anxietatea lor sunt cauzate de stilul lor de viață și de societatea din care ei înșiși fac parte. La un nivel subconștient, vor exista oameni care simt că e prea greu să își schimbe alegerile pe care le fac în viața de zi cu zi, că depășirea problematicii lor depinde în principal de schimbări în propria persoană pe care se simt inconfortabil să le facă. Mai mult, poate mulți oameni ar simți că ar fi prea greu să schimbe societatea. În primul rând, pentru că probabil se gândesc că ei singuri, ca indivizi, nu pot aduce o schimbare vizibilă. În al doilea rând, pentru că probabil simt că fac parte din societate și trăiesc în modul comun în care se desfășoară societatea; și probabil, în anumite momente, într-un fel sau altul, au contribuit ei înșiși la generalizarea în societate a unor obiceiuri nocive descrise în carte. Astfel că aceste tipuri de oameni vor accepta greu sau chiar deloc faptul că depresia sau anxietatea sunt cauzate în mare parte de modul lor de viață și de mediul în care trăiesc. Deși sunt de acord cu autorul în aproape toate privințele, un pic contrar cu ceea ce transmite Johann Hari în carte, o parte dintre oameni este posibil să se simtă mai confortabil la ideea că depresia este predominant o defecțiune chimică a creierului care poate fi reparată cu pastile și să refuze explicații alternative care i-ar putea ajuta dacă le-ar accepta.
Cred că cele două capitole pe care am ales să le rezum sunt printre cele mai esențiale din carte pentru că nu doar că se referă la unele dintre cele mai comune cauze ale depresiei și anxietății, dar sunt și printre lucrurile care se pot schimba într-un timp relativ scurt și cu mai puțin efort față de celelalte. Cred că în cadrul terapiei ar fi mai ușor pentru un pacient să se reconecteze treptat cu natura și cu oamenii, în comparație cu celelalte reconectări din carte. Ar fi destul de greu și ar lua cu siguranță mai mult timp unui pacient, chiar și în cadrul terapiei, să renunțe la materialism, să depășească traumele copilăriei, să găsească un loc de muncă care îi oferă satisfacție lăuntrică și o poziție socială bună. Și aceste lucruri sunt importante și terapia ar trebui să se axeze și pe ele. Doar că un prim pas ar trebui să reprezinte deschiderea pacientului către natură și către legăturile cu alți oameni. Aceste deconectări și reconectări sunt mai facil de abordat în procesul terapeutic și cred că ar aduce și rezultate rapide, ceea ce ar fi benefic pentru pacient, care ar aduna astfel resursele necesare să lucreze cu terapeutul și la celelalte reconectări care cer mai mult timp și efort. Astfel, aș putea sugera pacientului, eventual ca o propunere de experiment, să iasă la plimbare într-un parc timp de jumătate de oră sau alte activități asemănătoare în funcție de persoană și context. Pentru cazurile mai grave, aș putea eventual să însoțesc pacientul la o plimbare în natură dacă i s-ar părea prea greu să o facă singur. Alte exerciții inspirate din cele două capitole ar putea fi încurajarea pacientului să se alăture unui club sau unui grup cu interese comune cu ale lui, care se întâlnește regulat, cum ar fi un club de lectură, club de filme, grup de voluntariat în comunitate, grup care organizează drumeții pe trasee montane sau în alte părți cu natură, etc.
În ceea ce privește studiile folosite de Hari, cred că sunt descrise bine ca să fie înțelese de către cei care nu sunt familiari cu psihologia sau mai ales cu statistica și sunt extrem de relevante pentru ideile transmise în fiecare capitol. Studiile de cercetare combinate cu poveștile personale m-au făcut să înțeleg mai bine fenomenul depresiei pentru că au fost ca o gură de aer proaspăt după cărțile de specialitate pe care trebuie să le lecturez de obicei. De asemenea, această carte m-a ajutat să îmi pun în ordine mai multe idei pe care le aveam despre depresie, cum funcționează omul în societate și despre cum sunt conectate lucrurile între ele. Probabil voi reciti cartea peste un timp, după ce va trece o vreme în care să mai analizez ideile pe care mi le-a inspirat la prima impresie.
Luând în considerare totul, cred că este o carte care poate ajuta atât persoanele care suferă de depresie și anxietate, cât și practicienii din domeniul sănătății în abordarea cazurilor cu care lucrează. Cu toate că autorul tinde să exagereze un pic inovația conceptului că depresia are predominant cauze psiho-sociale, consider că din carte pot fi reținute multe idei folositoare pentru majoritatea oamenilor, chiar și în cazul celor care nu suferă de depresie, pentru că astfel vor avea șanse mai mari să evite posibilitatea să dezvolte depresie în viitor.
În opinia mea, această carte este foarte utilă din punct de vedere profesional, în special în cazul unor pacienți care sunt la începutul confruntării cu depresia și nu știu prea multe despre cum au ajuns în acest punct al vieții lor. De asemenea, cartea ar fi potrivită ca recomandare și pacienților care de-a lungul timpului au avut neșansa de a li se spune că depresia are doar cauze biologice, nu au fost întrebați despre viața lor și nici ei nu s-au interesat prea mult despre depresie pe cont propriu. Cartea este scrisă într-un stil accesibil oamenilor de rând care poate nu stăpânesc bine concepte de psihologie sau neuropsihologie, astfel că poate transmite informații importante în mod eficient în cazul pacienților cărora li s-ar potrivi această biblioterapie. Mai mult decât atât, pe lângă limbajul accesibil și prietenos, autorul are o abordare personală și nu doar că prezintă adesea poveștile unor oameni reali și experiențele prin care au trecut, ci își expune inclusiv propria experiență cu depresia și procesul prin care a ajuns să își schimbe percepțiile despre ea de-a lungul timpului. În plus, venind ca recomandare din partea psihoterapeutului și fiind scrisă de un jurnalist reputat (ambele posibil reprezentând figuri de autoritate pentru pacient), cartea ar putea avea un impact benefic semnificativ.
Pe de cealaltă parte, cred că această carte nu este prea potrivită pentru pacienții care se confruntă de mult timp cu depresia. Aceștia probabil sunt deja familiari cu majoritatea conceptelor prezentate de Johann Hari. Cu toate că sunt puține cărțile care înglobează atât de multe informații despre depresie într-un stil accesibil și plăcut, Hari nu prezintă niște noțiuni cu totul noi, așa cum este sugerat de-a lungul cărții. Autorul pune accent pe faptul că majoritatea doctorilor se axează pe cauzele biologice ale depresiei și recomandă imediat pastile pentru a repara dezechilibrul chimic al creierului, fără să întrebe pacienții nimic despre viața lor și despre ce altceva ar fi putut să le declanșeze depresia. Personal nu am avut ocazia să trec prin această experiență, să văd ca pacient cum decurge această întâlnire cu doctorul, și probabil sunt și influențată de faptul că, studiind psihologia, am învățat despre cauzele bio-psiho-sociale ale depresiei. Dar cred că Hari este puțin depășit în această privință pentru că de mulți ani se discută despre cauzele psiho-sociale ale depresiei, pe lângă cele biologice. El doar reunește foarte bine cauzele principale într-un limbaj inteligibil și un stil atrăgător.
De asemenea, cred că această carte nu ar fi potrivită pentru persoanele care nu acceptă (conștient, dar mai degrabă inconștient) faptul că depresia sau anxietatea lor sunt cauzate de stilul lor de viață și de societatea din care ei înșiși fac parte. La un nivel subconștient, vor exista oameni care simt că e prea greu să își schimbe alegerile pe care le fac în viața de zi cu zi, că depășirea problematicii lor depinde în principal de schimbări în propria persoană pe care se simt inconfortabil să le facă. Mai mult, poate mulți oameni ar simți că ar fi prea greu să schimbe societatea. În primul rând, pentru că probabil se gândesc că ei singuri, ca indivizi, nu pot aduce o schimbare vizibilă. În al doilea rând, pentru că probabil simt că fac parte din societate și trăiesc în modul comun în care se desfășoară societatea; și probabil, în anumite momente, într-un fel sau altul, au contribuit ei înșiși la generalizarea în societate a unor obiceiuri nocive descrise în carte. Astfel că aceste tipuri de oameni vor accepta greu sau chiar deloc faptul că depresia sau anxietatea sunt cauzate în mare parte de modul lor de viață și de mediul în care trăiesc. Deși sunt de acord cu autorul în aproape toate privințele, un pic contrar cu ceea ce transmite Johann Hari în carte, o parte dintre oameni este posibil să se simtă mai confortabil la ideea că depresia este predominant o defecțiune chimică a creierului care poate fi reparată cu pastile și să refuze explicații alternative care i-ar putea ajuta dacă le-ar accepta.
Cred că cele două capitole pe care am ales să le rezum sunt printre cele mai esențiale din carte pentru că nu doar că se referă la unele dintre cele mai comune cauze ale depresiei și anxietății, dar sunt și printre lucrurile care se pot schimba într-un timp relativ scurt și cu mai puțin efort față de celelalte. Cred că în cadrul terapiei ar fi mai ușor pentru un pacient să se reconecteze treptat cu natura și cu oamenii, în comparație cu celelalte reconectări din carte. Ar fi destul de greu și ar lua cu siguranță mai mult timp unui pacient, chiar și în cadrul terapiei, să renunțe la materialism, să depășească traumele copilăriei, să găsească un loc de muncă care îi oferă satisfacție lăuntrică și o poziție socială bună. Și aceste lucruri sunt importante și terapia ar trebui să se axeze și pe ele. Doar că un prim pas ar trebui să reprezinte deschiderea pacientului către natură și către legăturile cu alți oameni. Aceste deconectări și reconectări sunt mai facil de abordat în procesul terapeutic și cred că ar aduce și rezultate rapide, ceea ce ar fi benefic pentru pacient, care ar aduna astfel resursele necesare să lucreze cu terapeutul și la celelalte reconectări care cer mai mult timp și efort. Astfel, aș putea sugera pacientului, eventual ca o propunere de experiment, să iasă la plimbare într-un parc timp de jumătate de oră sau alte activități asemănătoare în funcție de persoană și context. Pentru cazurile mai grave, aș putea eventual să însoțesc pacientul la o plimbare în natură dacă i s-ar părea prea greu să o facă singur. Alte exerciții inspirate din cele două capitole ar putea fi încurajarea pacientului să se alăture unui club sau unui grup cu interese comune cu ale lui, care se întâlnește regulat, cum ar fi un club de lectură, club de filme, grup de voluntariat în comunitate, grup care organizează drumeții pe trasee montane sau în alte părți cu natură, etc.
În ceea ce privește studiile folosite de Hari, cred că sunt descrise bine ca să fie înțelese de către cei care nu sunt familiari cu psihologia sau mai ales cu statistica și sunt extrem de relevante pentru ideile transmise în fiecare capitol. Studiile de cercetare combinate cu poveștile personale m-au făcut să înțeleg mai bine fenomenul depresiei pentru că au fost ca o gură de aer proaspăt după cărțile de specialitate pe care trebuie să le lecturez de obicei. De asemenea, această carte m-a ajutat să îmi pun în ordine mai multe idei pe care le aveam despre depresie, cum funcționează omul în societate și despre cum sunt conectate lucrurile între ele. Probabil voi reciti cartea peste un timp, după ce va trece o vreme în care să mai analizez ideile pe care mi le-a inspirat la prima impresie.
Luând în considerare totul, cred că este o carte care poate ajuta atât persoanele care suferă de depresie și anxietate, cât și practicienii din domeniul sănătății în abordarea cazurilor cu care lucrează. Cu toate că autorul tinde să exagereze un pic inovația conceptului că depresia are predominant cauze psiho-sociale, consider că din carte pot fi reținute multe idei folositoare pentru majoritatea oamenilor, chiar și în cazul celor care nu suferă de depresie, pentru că astfel vor avea șanse mai mari să evite posibilitatea să dezvolte depresie în viitor.
emotional
informative
reflective
medium-paced
Review to come but the second half of this book I found really boring.