Scan barcode
crimsonite's review against another edition
5.0
Magnifique. La troixième fois, je vais le lire en français. De toute manière, très belle traduction roumaine (Svetlana Cârstean).
lesausser's review against another edition
3.0
Wordy at times and too poetic for my taste, I did like the premise of Aubry's book and her decision to include her father's own words. There were a lot of awesome lines sprinkled throughout, well-written and poignant. But her style was too heavy for me and bogged down a lot of the chapters.
constantinareads's review against another edition
3.0
Am cumpărat "Nimeni" de Gwenaëlle Aubry acum trei ani (să fie?), când reducerile chiar erau reduceri și nu știam prea multe despre carte, doar îmi plăcea coperta și știam că era vorba despre un tată.
Un tată care a fost mereu altcineva, autoarea l-a văzut în viață prin ochii fiicei, iar citindu-i jurnalul a pătruns în nuanțele ființei lui și a scris această carte.
A purtat întotdeauna o mască ("persona", în latină semnifică acel cuvânt, titlul în franceză "personne" înțelegându-se ca "nimeni" și "persoană") și poate nimeni nu i-a cunoscut vreodată adevăratul sine. Profesor de Drept vestit, venind dintr-o familie bună în care succesul conta poate mai mult decât afecțiunea, a fost și un om cu probleme psihice, a fost odată un tânăr îndrăgostit, un tată mândru de copiii lui cineva care a fost mânat de datorie să ajute, un visător realist, un aventurier, o persoană care și-a scris gândurile într-un jurnal, alături de cifrele care i-au ordonat viața. Și, totuși, un nimeni.
Prezentându-și relația cu tatăl ei, cu gândurile lui și ceea ce a făcut după moartea acestuia, Aubry împletește în carte două confesiuni, pe a ei și pe a bărbatului care a crescut-o și legănat-o.
Îl vei înțelege pe tatăl autoarei în această carte? Poate că da, poate că nu. Dar vei descoperi o ființă care a fost "Oaia neagră și Napoleon al Marelui Nord, Călugăr iezuit și James Bond, Polițistul și Trădătorul, Nebunul și Înțeleptul, toți găzduiți cu forța într-un singur trup, care prin ei a suferit mii de morți și a trăit tot atâtea vieți, reuniți într-o singură prezență, de acum înainte dispărută în neant"? Dacă îți dorești, cu siguranță, pentru că și el a fost o persoană în continuă căutare și evoluție.
*Vai, autoarea scrie superb, am adorat cum cuvintele s-au îmbrățișat pentru a crea această carte.
Un tată care a fost mereu altcineva, autoarea l-a văzut în viață prin ochii fiicei, iar citindu-i jurnalul a pătruns în nuanțele ființei lui și a scris această carte.
A purtat întotdeauna o mască ("persona", în latină semnifică acel cuvânt, titlul în franceză "personne" înțelegându-se ca "nimeni" și "persoană") și poate nimeni nu i-a cunoscut vreodată adevăratul sine. Profesor de Drept vestit, venind dintr-o familie bună în care succesul conta poate mai mult decât afecțiunea, a fost și un om cu probleme psihice, a fost odată un tânăr îndrăgostit, un tată mândru de copiii lui cineva care a fost mânat de datorie să ajute, un visător realist, un aventurier, o persoană care și-a scris gândurile într-un jurnal, alături de cifrele care i-au ordonat viața. Și, totuși, un nimeni.
Prezentându-și relația cu tatăl ei, cu gândurile lui și ceea ce a făcut după moartea acestuia, Aubry împletește în carte două confesiuni, pe a ei și pe a bărbatului care a crescut-o și legănat-o.
Îl vei înțelege pe tatăl autoarei în această carte? Poate că da, poate că nu. Dar vei descoperi o ființă care a fost "Oaia neagră și Napoleon al Marelui Nord, Călugăr iezuit și James Bond, Polițistul și Trădătorul, Nebunul și Înțeleptul, toți găzduiți cu forța într-un singur trup, care prin ei a suferit mii de morți și a trăit tot atâtea vieți, reuniți într-o singură prezență, de acum înainte dispărută în neant"? Dacă îți dorești, cu siguranță, pentru că și el a fost o persoană în continuă căutare și evoluție.
*Vai, autoarea scrie superb, am adorat cum cuvintele s-au îmbrățișat pentru a crea această carte.
mariaesseh's review against another edition
2.0
Aveam așteptări foarte mari de la cartea aceasta și sunt oarecum dezamăgită. Cartea vorbește despre tatăl autoarei, un suferind de nebunie și, prin urmare, este ceva foarte personal, delicat, care ori te prinde ori nu. Eu nu cred că am avut starea necesară pentru a aprecia această carte, cel puțin așa îmi place să cred. Nu pot să zic că mi-a plăcut. Am cedat când mai aveam vreo 70 de pagini și nu cred că po să o reiau.
More...