Scan barcode
emmkayt's review against another edition
4.0
A young, naive British Post Office worker becomes involved in tunnelling under the Soviet sector in 1950s Berlin, and find himself transformed both by this experience and by his first love affair, with a German divorcee. At first, it's a Cold War spy story along Le Carre lines, then elements of [b:On Chesil Beach|815309|On Chesil Beach|Ian McEwan|https://d.gr-assets.com/books/1178649691s/815309.jpg|1698999] come into the mix, then it becomes unexpectedly rather grisly for a while. I ended up finding it increasingly hard to put down.
reading_theclassics's review against another edition
3.0
3.5 ⭐️s would be more accurate, but since I almost abandoned it about 100 pages in, I rounded down on the rating.
To start, if you have a weak stomach or are affected by certain traumatic situations, this is not for you. Some of the scenes are HARD to read. There’s an attempted rape and later it gets very twisted. McEwan is a skilled story teller though. It’s just that the story he tells is very graphic and explicit.
It is slow to start. I picked this book up thinking it would be more historical fiction about the Cold War in Europe but that is just the background setting. It focuses on a young British “communication technologies specialist” who takes an assignment in post WWII Berlin. He is socially awkward, but in a way that is not too cringe-y or overplayed. He just really doesn’t have a ton of life experience and is a rather introverted person. He meets a woman at a bar and they hit it off. She refers to him as her “innocent”. Shit hits the fan from there.
I was very intrigued and impressed by the authors ability to build believable work relationships between men who have to work together, but can’t know anything about what someone else is working on, or what rank/security detail they have.
The best part about this book though is the main characters inner thoughts. The way he thinks through everything, even if it’s appalling, is well rounded and believable. The way he thinks through every situation feels like you’re watching an interview with a serial killer who truly believes they’ve done nothing wrong, or worse, they were justified in their actions.
TLDR: it was pretty good, but definitely not for everyone.
To start, if you have a weak stomach or are affected by certain traumatic situations, this is not for you. Some of the scenes are HARD to read. There’s an attempted rape and later it gets very twisted. McEwan is a skilled story teller though. It’s just that the story he tells is very graphic and explicit.
It is slow to start. I picked this book up thinking it would be more historical fiction about the Cold War in Europe but that is just the background setting. It focuses on a young British “communication technologies specialist” who takes an assignment in post WWII Berlin. He is socially awkward, but in a way that is not too cringe-y or overplayed. He just really doesn’t have a ton of life experience and is a rather introverted person. He meets a woman at a bar and they hit it off. She refers to him as her “innocent”. Shit hits the fan from there.
I was very intrigued and impressed by the authors ability to build believable work relationships between men who have to work together, but can’t know anything about what someone else is working on, or what rank/security detail they have.
The best part about this book though is the main characters inner thoughts. The way he thinks through everything, even if it’s appalling, is well rounded and believable. The way he thinks through every situation feels like you’re watching an interview with a serial killer who truly believes they’ve done nothing wrong, or worse, they were justified in their actions.
TLDR: it was pretty good, but definitely not for everyone.
obione_tdg's review against another edition
4.0
It turned out better than what it seemed while reading through it before reaching the final chapters. It has some problem of pacing until two thirds, often too slow and with a very heavy and descriptive writing given the plot presented. But the fast-paced conclusion yields a different meaning and explains the meaning the author wanted to carry. Characters are very well defined, especially clearly outlining the two faces of the Americans, main enemies and main allies. The historical setting seems initially too much on the background, and McEwan is really not the most suitable writer for thrillers and espionage novels, but again at the end setting and writing find their correct place in the picture. Far from a masterpiece due to some drawbacks, but indeed a very interesting read full of meaning.
y3ti's review against another edition
reflective
tense
slow-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? It's complicated
- Loveable characters? It's complicated
- Diverse cast of characters? No
2.5
mandi_m's review against another edition
An odd read. I appreciated the skill with which he evoked cold war Berlin but didn't truly engage with the characters - although I was filled with trepidation waiting for them to get caught!
epictetsocrate's review against another edition
3.0
Cel care domina întrevederea era locotenentul Lofting.
— Ascultă-mă pe mine, Marnham. Eşti proaspăt sosit, deci nu ai cum să cunoşti situaţia. Problema nu sunt nici nemţii, nici ruşii. Nici măcar francezii. Sunt americanii. Habar n-au de nimic. Mai rău, refuză să înveţe. Nu suportă să le spui ceva. Aşa-s ei şi gata.
Leonard Marnham, angajat al Poştei, nu se aflase niciodată faţă în faţă cu un american cu care să schimbe câteva cuvinte, dar îi studiase în profunzime la Odeon-ul local. Zâmbi fără a-şi întredeschide buzele şi încuviinţă din cap. Îşi vârî mâna în buzunarul interior al hainei, după tabachera argintată. Lofting ridică braţul în stil indian, cu palma înainte, ca să prevină oferta. Leonard îşi încrucişa picioarele, scoase o ţigară şi bătu de câteva ori cu capătul ei în tabacheră.
Braţul lui Lofting se întinse peste birou cât era de lung, oferindu-i un foc de la brichetă. Când tânărul civil îşi aplecă fruntea deasupra flăcării, locotenentul reluă:
— Îţi dai seama că există şi unele proiecte comune, resurse asociate, know-how, chestii din astea. Dar crezi cumva că americanii au vreo idee cât de mică despre lucrul în echipă? Cad de acord cu noi asupra unui lucru, după care procedează exact cum îi taie capul. Ne lucrează pe la spate, păstrează informaţiile numai pentru ei, ne vorbesc de sus ca unor nătărăi.
Locotenentul Lofting îndreptă sugativa, unicul obiect de pe biroul său de tablă.
— Ştii, mai devreme sau mai târziu, HMG va fi obligat să adopte o linie dură.
Leonard dădu să spună ceva, dar Lofting îl reduse la tăcere cu o mişcare a mâinii.
— Să-ţi dau un exemplu. Eu mă ocup din partea britanică de concursul de înot dintre sectoare de luna viitoare. Nimeni nu pune la îndoială faptul că noi avem cel mai bun bazin, aici, la Stadion. Ar fi absolut normal ca aici să se desfăşoare şi competiţia. Cu multe săptămâni în urmă, americanii au acceptat. Dar unde crezi că se va ţine concursul acum? La mama dracului, în sud, undeva în sectorul lor, într-o prăpădită de băltoacă soioasă! Ştii cumva de ce?
Lofting mai vorbi circa zece minute. După ce expuse toate maşinaţiunile americane legate de concursul de înot, Leonard luă cuvântul:
— Domnul maior Sheldrake are pentru mine câteva instrucţiuni sub sigiliu şi nişte echipament. Ştiţi cumva ceva despre asta?
— Tocmai ajungeam aici, zise sec locotenentul. Făcu o pauză, parcă pentru a-şi aduna puterile.
Când vorbi din nou, abia-şi putu reprima un y odei de iritare.
— Ştii că unicul motiv pentru care am fost trimis aici a fost să te aştept pe dumneata. Când domnului maior Sheldrake i-a sosit numirea în noul post, eu trebuia să preiau totul de la dânsul şi să transmit mai departe. Dar s-a întâmplat nu din vina mea – ca între plecarea domnului maior şi sosirea mea să treacă patruzeci şi opt de ore.
Aici se opri. S-ar fi zis că-şi pregătise cu grijă explicaţia.
— Ascultă-mă pe mine, Marnham. Eşti proaspăt sosit, deci nu ai cum să cunoşti situaţia. Problema nu sunt nici nemţii, nici ruşii. Nici măcar francezii. Sunt americanii. Habar n-au de nimic. Mai rău, refuză să înveţe. Nu suportă să le spui ceva. Aşa-s ei şi gata.
Leonard Marnham, angajat al Poştei, nu se aflase niciodată faţă în faţă cu un american cu care să schimbe câteva cuvinte, dar îi studiase în profunzime la Odeon-ul local. Zâmbi fără a-şi întredeschide buzele şi încuviinţă din cap. Îşi vârî mâna în buzunarul interior al hainei, după tabachera argintată. Lofting ridică braţul în stil indian, cu palma înainte, ca să prevină oferta. Leonard îşi încrucişa picioarele, scoase o ţigară şi bătu de câteva ori cu capătul ei în tabacheră.
Braţul lui Lofting se întinse peste birou cât era de lung, oferindu-i un foc de la brichetă. Când tânărul civil îşi aplecă fruntea deasupra flăcării, locotenentul reluă:
— Îţi dai seama că există şi unele proiecte comune, resurse asociate, know-how, chestii din astea. Dar crezi cumva că americanii au vreo idee cât de mică despre lucrul în echipă? Cad de acord cu noi asupra unui lucru, după care procedează exact cum îi taie capul. Ne lucrează pe la spate, păstrează informaţiile numai pentru ei, ne vorbesc de sus ca unor nătărăi.
Locotenentul Lofting îndreptă sugativa, unicul obiect de pe biroul său de tablă.
— Ştii, mai devreme sau mai târziu, HMG va fi obligat să adopte o linie dură.
Leonard dădu să spună ceva, dar Lofting îl reduse la tăcere cu o mişcare a mâinii.
— Să-ţi dau un exemplu. Eu mă ocup din partea britanică de concursul de înot dintre sectoare de luna viitoare. Nimeni nu pune la îndoială faptul că noi avem cel mai bun bazin, aici, la Stadion. Ar fi absolut normal ca aici să se desfăşoare şi competiţia. Cu multe săptămâni în urmă, americanii au acceptat. Dar unde crezi că se va ţine concursul acum? La mama dracului, în sud, undeva în sectorul lor, într-o prăpădită de băltoacă soioasă! Ştii cumva de ce?
Lofting mai vorbi circa zece minute. După ce expuse toate maşinaţiunile americane legate de concursul de înot, Leonard luă cuvântul:
— Domnul maior Sheldrake are pentru mine câteva instrucţiuni sub sigiliu şi nişte echipament. Ştiţi cumva ceva despre asta?
— Tocmai ajungeam aici, zise sec locotenentul. Făcu o pauză, parcă pentru a-şi aduna puterile.
Când vorbi din nou, abia-şi putu reprima un y odei de iritare.
— Ştii că unicul motiv pentru care am fost trimis aici a fost să te aştept pe dumneata. Când domnului maior Sheldrake i-a sosit numirea în noul post, eu trebuia să preiau totul de la dânsul şi să transmit mai departe. Dar s-a întâmplat nu din vina mea – ca între plecarea domnului maior şi sosirea mea să treacă patruzeci şi opt de ore.
Aici se opri. S-ar fi zis că-şi pregătise cu grijă explicaţia.
carolabola's review against another edition
4.0
La versatilidad de McEwan es impresionante. Puede escribir en cualquier género, sobre cualquier tipo de personaje, y lo hace bien. Y este libro te engancha desde el principio.
tharina's review against another edition
3.0
To some extent, The Innocent is reminiscent of Black Dogs - a hundred or so pages of nothing much and then, bam, something happens. The Innocent assumes that the reader is familiar with Berlin history and knows what happened to it after World War II.
Popsugar 2017: An espionage thriller.
Popsugar 2017: An espionage thriller.