Scan barcode
ricardo_reis's review against another edition
2.0
Um decepção de leitura, demasiado maçador. Esperava mais.
naiapard's review against another edition
1.0
Cartea asta nu ar fi trebuit să vadă lumina tiparului. Nu pentru că nu ar fi bună, ci pentru că nu a apucat să fie ,,binecuvântată” de către autorul ei. Nu e terminată. E ca o casă cu fundația abia uscată, cu acoperișul încă urcat pe schele. Te-ai muta într-o astfel de casă în mijlocul lui ianuarie? Eu nu.
William Golding a murit înanite să apuce să-și aducă cartea la nivelul de ,,pregătit pentru editură”. Mi se pare aproape o încălcare a sanctității dintre autor și lucrarea sa, publicarea fără ca William să poată ajunge să-și ia rămas bun de la ea. Și mai rău e că motivele sunt prea puține pentru a alcătui scuze credibile. William Golding devenise încă din timpul vieții cunoscut, datorită romanului Împăratul Muștelor, iar această publicare post-mortem sugerează, printre altele, disperarea unei recunoașteri, ce nu aparținea autorului ci a celor persoane ce aveau de câștigat ceva de pe urma lui și care clar au pus mai presus foloasele decât respectul memoriei sale.
Conținut
Dublu limbaj e neterminată. E o cărticică chiar bună de parcurs dacă cineva e interesat să urmărească cum se dezvoltă un manuscris, o primă încercare în scriere a ceva, în care autorul își întinde ideile în cuvinte ca ceea ce îi e în cap să poată aparține mediului palpabil, în cerneală și hârtie ( în cazul lui; a scris și a trăit pe la mijlocul secolului al XX lea) capabil apoi să fie trecut prin filtrul editării și a altor modificări de genul.
Cartea este o relatatre la persoana întâi a preotesei lui Apollo pe nume Arieka ( care în greacă ni se spune că înseamnă mică sălbatică). Acțiunea se petrece undeva prin anii de grație a imperiului roman când Iulius Caesar deja începea să întruchipeze o legendă vie, iar Grecia împlinea câteva decenii de când îngenunchiase în fața romanilor. Arieka își povestește viața, de mică fată în casa părinților ei, până la drumul parcurs spre a deveni preoteasă în templul lui Appolo și mai mult de atât, devenind Prima Doamnă a oracolului din Delphi (prin ea ajungeau să vorbească zeii).
Sună bine, nu? Plus, în carte se menționează câteva gânduri despre menstruație (atât de rar întâlnit subiect mai ales în cărțile scrise de autori bărbați pe la mijlocul secolului trecut) și ceea ce înseamnă să fi o fată în acele timpuri. Tocmai pentru că această carte promite atât de multe apare și frustrarea în legătură cu publicarea ei. Lumea nu a pierdut atât prin faptul că nu avea această carte pe cât a pierdut din cauză că povestea Ariekei nu și-a putut atinge adevăratul potențial. Simt regret pe vârful limbii, iar gingiile îmi apasă amarul între obraji. Aici apar teme precum, dezrădăcinarea, căderea unei lumi, dezbinarea unei culturi, pierderea de idoli și multe altele ce ar fi putut cu siguranță fi dezvoltate întru și spre adevărata înflorire.
De ce mă plâng? Cât de rău chiar poate fi?
Nu știu pe cât de cunoscut e termenul de pimp în română, dar sugerează un om (de obicei bărbat) care e ,,managerul” unui grup de prostituate care trebuiesc să-i dea la sfârșitul zilei o cantitate din banii câștigați. Un proxenet, dacă se cuvine asocierea. Tipul ăsta pe nume Ionides face ce nu face și de fiecare dată când apare nu mă pot gândi că nu ar fi unul.
Când Arieka ajunsese să aibă ,,prima sângerare” a fost considerată femeie și deci pregătită să ușureze povara familiei sale luându-și un soț. Era fiica unui fermier, de pe marginea Delphiului, iar singurul vecin pe care îl avea în preajmă la distanță de kilomtri era familia lui Ionides. Acest personaj avea un băiat. Se fac negocieri între părinți pentru copii să se mărite. Arieka face ce nu face, dar ca rezultat mariajul dintre ea și fiul lui Ionides e rupt. Atunci, Ionides prieten bun al tatălui ei vine și îi propune tatălul să o dea pe Arieka spre templul din Delphi. Ar câștiga bani de pe urma ei. Tatăl e de acord. Arieka pleacă la templu însoțită de Ionides, care se pare că e și el preot pe acolo. În fine, cel mai probabil intenția nu a fost de a-l face să fie un personaj libidinos și slinos ( de aceea plângerea privind publicarea) dar în vreo o sută și ceva de pagini e toată relația asta bizară între Arieka și Ionides, pe care nici autorul nu părea să știe exact ce să facă din ea, care are un deznodămât previzibil. Nu o pune pe Arieka să se prostitueze, exact, dar mult nu pare să mai fie. Iar asta nici nu e descris într-un mod inteligent, adică nici măcar nu asta e intenția despre ceea ce trebuie să fie respectivul personaj. Ionides trebuia să fi fost mai mult o figură paternă decât orice altceva (spre asta părea să țintească autorul).
Concluzie
Aș citi altceva în timpul în care ia să fie parcursă Dublu limbaj.
William Golding a murit înanite să apuce să-și aducă cartea la nivelul de ,,pregătit pentru editură”. Mi se pare aproape o încălcare a sanctității dintre autor și lucrarea sa, publicarea fără ca William să poată ajunge să-și ia rămas bun de la ea. Și mai rău e că motivele sunt prea puține pentru a alcătui scuze credibile. William Golding devenise încă din timpul vieții cunoscut, datorită romanului Împăratul Muștelor, iar această publicare post-mortem sugerează, printre altele, disperarea unei recunoașteri, ce nu aparținea autorului ci a celor persoane ce aveau de câștigat ceva de pe urma lui și care clar au pus mai presus foloasele decât respectul memoriei sale.
Conținut
Dublu limbaj e neterminată. E o cărticică chiar bună de parcurs dacă cineva e interesat să urmărească cum se dezvoltă un manuscris, o primă încercare în scriere a ceva, în care autorul își întinde ideile în cuvinte ca ceea ce îi e în cap să poată aparține mediului palpabil, în cerneală și hârtie ( în cazul lui; a scris și a trăit pe la mijlocul secolului al XX lea) capabil apoi să fie trecut prin filtrul editării și a altor modificări de genul.
Cartea este o relatatre la persoana întâi a preotesei lui Apollo pe nume Arieka ( care în greacă ni se spune că înseamnă mică sălbatică). Acțiunea se petrece undeva prin anii de grație a imperiului roman când Iulius Caesar deja începea să întruchipeze o legendă vie, iar Grecia împlinea câteva decenii de când îngenunchiase în fața romanilor. Arieka își povestește viața, de mică fată în casa părinților ei, până la drumul parcurs spre a deveni preoteasă în templul lui Appolo și mai mult de atât, devenind Prima Doamnă a oracolului din Delphi (prin ea ajungeau să vorbească zeii).
Sună bine, nu? Plus, în carte se menționează câteva gânduri despre menstruație (atât de rar întâlnit subiect mai ales în cărțile scrise de autori bărbați pe la mijlocul secolului trecut) și ceea ce înseamnă să fi o fată în acele timpuri. Tocmai pentru că această carte promite atât de multe apare și frustrarea în legătură cu publicarea ei. Lumea nu a pierdut atât prin faptul că nu avea această carte pe cât a pierdut din cauză că povestea Ariekei nu și-a putut atinge adevăratul potențial. Simt regret pe vârful limbii, iar gingiile îmi apasă amarul între obraji. Aici apar teme precum, dezrădăcinarea, căderea unei lumi, dezbinarea unei culturi, pierderea de idoli și multe altele ce ar fi putut cu siguranță fi dezvoltate întru și spre adevărata înflorire.
De ce mă plâng? Cât de rău chiar poate fi?
Nu știu pe cât de cunoscut e termenul de pimp în română, dar sugerează un om (de obicei bărbat) care e ,,managerul” unui grup de prostituate care trebuiesc să-i dea la sfârșitul zilei o cantitate din banii câștigați. Un proxenet, dacă se cuvine asocierea. Tipul ăsta pe nume Ionides face ce nu face și de fiecare dată când apare nu mă pot gândi că nu ar fi unul.
Când Arieka ajunsese să aibă ,,prima sângerare” a fost considerată femeie și deci pregătită să ușureze povara familiei sale luându-și un soț. Era fiica unui fermier, de pe marginea Delphiului, iar singurul vecin pe care îl avea în preajmă la distanță de kilomtri era familia lui Ionides. Acest personaj avea un băiat. Se fac negocieri între părinți pentru copii să se mărite. Arieka face ce nu face, dar ca rezultat mariajul dintre ea și fiul lui Ionides e rupt. Atunci, Ionides prieten bun al tatălui ei vine și îi propune tatălul să o dea pe Arieka spre templul din Delphi. Ar câștiga bani de pe urma ei. Tatăl e de acord. Arieka pleacă la templu însoțită de Ionides, care se pare că e și el preot pe acolo. În fine, cel mai probabil intenția nu a fost de a-l face să fie un personaj libidinos și slinos ( de aceea plângerea privind publicarea) dar în vreo o sută și ceva de pagini e toată relația asta bizară între Arieka și Ionides, pe care nici autorul nu părea să știe exact ce să facă din ea, care are un deznodămât previzibil. Nu o pune pe Arieka să se prostitueze, exact, dar mult nu pare să mai fie. Iar asta nici nu e descris într-un mod inteligent, adică nici măcar nu asta e intenția despre ceea ce trebuie să fie respectivul personaj. Ionides trebuia să fi fost mai mult o figură paternă decât orice altceva (spre asta părea să țintească autorul).
Concluzie
Aș citi altceva în timpul în care ia să fie parcursă Dublu limbaj.
loufa's review against another edition
challenging
mysterious
reflective
medium-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? No
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? Yes
3.0
blueyorkie's review against another edition
3.0
It is the first century BC. Eighty-year-old Arieka, the priestess of Delphi, tells her story in the first person. Her nature did not give her the gift of her beauty, but she was endowed with extraordinary powers since she was a child. She is tossed around like a beast (the fate of many women of the time) until her fate and powers drag her to Delphi, where she will become her new Oracle. Here she discovers that the city is in contact, through carrier pigeons, with all the great clairvoyants of the world. Arieka's existence changes drastically: she now has an immense library at her disposal that satisfies her learning needs. Through her mouth, both Dionysus and Apollo speak. The Greeks are perplexed: is there only one God with two mouths? Or does divinity have a dual nature?
shivapriya's review
challenging
funny
informative
inspiring
reflective
slow-paced
- Plot- or character-driven? N/A
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? No
5.0
rowan21's review against another edition
dark
mysterious
fast-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? No
3.75
hillm's review against another edition
adventurous
informative
mysterious
reflective
slow-paced
- Plot- or character-driven? A mix
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? No
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? Yes
1.0
marathonreader's review against another edition
challenging
dark
slow-paced
- Plot- or character-driven? Character
3.0
teachergabi's review
3.0
"But the gods are real, aren't they?“
“You can make a debate about everything and anguish about it, like Socrates... But do you notice... When he stopped people in the streets... They were anxious to get away? It wasn't their world, you see. They themselves didn't question each footstep because walking came naturally."
Before finding this secondhand book, I only knew of the author as the man who wrote LORD OF THE FLIES. It was a pleasant surprise to discover that he wrote several other historical fiction books as well! Ranging in subjects from the Neanderthals to the London Blitz, Ancient Egypt to Medieval cathedral builders.
This novel was his last, which may explain why the second half seemed underdeveloped. But nevertheless, the writing style shone through. Brisk and efficient, but with several phrases that require a moment for digestion.
It tells of Arieka, an ugly young girl born at the twilight of Greek civilization (circa 1 BCE?) who is trained to become the next Pythia, the Oracle at Delphi.
For a male author, I thought he captured the female voice quite well! I could hear Arieka's voice change as she transitioned from young woman to old age. He also dealt with the issue of prophecy in a historical way, kind of like what Mary Renault did for the Minotaur in THE KING MUST DIE. Using anthropological insight instead of succumbing to myth and legend, this novel tells a very plausible tale, although in the end, it is still up to the reader to interpret the events as told by our less-than-credible narrator.
It is very much worth reading, and I will be looking for more William Golding books this 2020!
“You can make a debate about everything and anguish about it, like Socrates... But do you notice... When he stopped people in the streets... They were anxious to get away? It wasn't their world, you see. They themselves didn't question each footstep because walking came naturally."
Before finding this secondhand book, I only knew of the author as the man who wrote LORD OF THE FLIES. It was a pleasant surprise to discover that he wrote several other historical fiction books as well! Ranging in subjects from the Neanderthals to the London Blitz, Ancient Egypt to Medieval cathedral builders.
This novel was his last, which may explain why the second half seemed underdeveloped. But nevertheless, the writing style shone through. Brisk and efficient, but with several phrases that require a moment for digestion.
It tells of Arieka, an ugly young girl born at the twilight of Greek civilization (circa 1 BCE?) who is trained to become the next Pythia, the Oracle at Delphi.
For a male author, I thought he captured the female voice quite well! I could hear Arieka's voice change as she transitioned from young woman to old age. He also dealt with the issue of prophecy in a historical way, kind of like what Mary Renault did for the Minotaur in THE KING MUST DIE. Using anthropological insight instead of succumbing to myth and legend, this novel tells a very plausible tale, although in the end, it is still up to the reader to interpret the events as told by our less-than-credible narrator.
It is very much worth reading, and I will be looking for more William Golding books this 2020!
quesarah's review
dark
mysterious
reflective
medium-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? It's complicated
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? Yes
3.0
More...