Scan barcode
A review by ynaa
Sentimental Education by Gustave Flaubert
2.0
Am iubit Doamna Bovary, dar Educație sentimentală...
În mod normal, îmi place când relațiile unor oameni sunt prezentate în raport cu starea politico-economica a lumii (mai ales în context contemporan), dar aici parcă cele două fire nu se intersectează cum trebuie. Dacă e să o privesc în mare, primul este despre iubirile lui Frederic (destule), iar cealaltă despre politica Franței de la 1840 (relevantă mai mult pentru un alt personaj important, Deslauriers).
Totuși, nu se îmbină suficient de bine. Nu-i la fel ca atunci când scrie Dumas o poveste de aventura și folosește contextul istoric și nici la fel cum face Dickens (am în minte Portret despre două orașe). În aceste cărți, the current state of affairs e relevant pentru evoluția personajelor și pt posibilitățile pe care le au, în timp ce la Flaubert sentimentele confuze și disproporționate ale lui Frederic sunt entități individuale care acționează fără vreun curs stabilit. Nu mi-a plăcut deloc. M-a plictisit să citesc câteva pagini despre relațiile lui cu doamna Arnoux-Rosanette-Louise-doamna Dambreuse doar ca apoi să văd niște pasaje despre opiniile politice ale cuiva care oricum erau tratate sarcastic. Nu înțeleg care se presupune a fi ideea principală a cărții, căci dacă ce voia Flaubert să facă era o satiră a societății sau să-și exprime convingerile atunci nu trebuia să mai adauge 300 de pagini despre cum gestionează tânărul prima lui iubire. Măcar de erau îmbinate mai... altfel.
Au fost câteva pasaje drăguțe, dar nu suficiente cât să salveze cartea în ochii mei, ceea ce e păcat pentru cât de mult mi-a plăcut cealaltă carte a autorului.
În mod normal, îmi place când relațiile unor oameni sunt prezentate în raport cu starea politico-economica a lumii (mai ales în context contemporan), dar aici parcă cele două fire nu se intersectează cum trebuie. Dacă e să o privesc în mare, primul este despre iubirile lui Frederic (destule), iar cealaltă despre politica Franței de la 1840 (relevantă mai mult pentru un alt personaj important, Deslauriers).
Totuși, nu se îmbină suficient de bine. Nu-i la fel ca atunci când scrie Dumas o poveste de aventura și folosește contextul istoric și nici la fel cum face Dickens (am în minte Portret despre două orașe). În aceste cărți, the current state of affairs e relevant pentru evoluția personajelor și pt posibilitățile pe care le au, în timp ce la Flaubert sentimentele confuze și disproporționate ale lui Frederic sunt entități individuale care acționează fără vreun curs stabilit. Nu mi-a plăcut deloc. M-a plictisit să citesc câteva pagini despre relațiile lui cu doamna Arnoux-Rosanette-Louise-doamna Dambreuse doar ca apoi să văd niște pasaje despre opiniile politice ale cuiva care oricum erau tratate sarcastic. Nu înțeleg care se presupune a fi ideea principală a cărții, căci dacă ce voia Flaubert să facă era o satiră a societății sau să-și exprime convingerile atunci nu trebuia să mai adauge 300 de pagini despre cum gestionează tânărul prima lui iubire. Măcar de erau îmbinate mai... altfel.
Au fost câteva pasaje drăguțe, dar nu suficiente cât să salveze cartea în ochii mei, ceea ce e păcat pentru cât de mult mi-a plăcut cealaltă carte a autorului.