cinnamonfox 's review for:

This Vicious Grace by Emily Thiede

3.0

emotional funny informative reflective fast-paced

Plot or Character Driven: A mix

Strong character development: No

Loveable characters: Complicated

Diverse cast of characters: No

Flaws of characters a main focus: Yes

---

Alessa este alesă de zei să protejeze comunitatea din care face parte. Fiind o Finestra, o fereastră spre putere, Alessa are nevoie de un Fonte - cineva născut cu puteri pe care fata le poate amplifica și astfel, împreună, cei doi pot lupta împotriva răului. Dar Alessa nu este ca alte Finestre - atingerea ei ucide. După trei nunți și trei înmormântări, fata simte că timpul i se scurge printre degete; oamenii se împart în două tabere, apele sunt tulburi, sfârșitul lumii se apropie și ea este descoperită. Atunci când cineva atentează la viața ei, Alessa apelează la serviciile lui Dante, un proscris și un renegat, angajându-l să-i fie gardă personală. Dar Dante are propriile secrete ce vor ieși la iveală în cele mai neașteptate clipe.

Acest har necruțător este o carte despre  condiția umană și despre singurătate. Atunci când află că este o Finestra, viața Alessei se schimbă: devine ceva mai mult decât un om, dar amplasarea ei pe un piedestal o îndepărtează de tot ce îi era mai drag, fata simțindu-se exclusă, îndepărtată, chiar respinsă, deși, aparent, are parte de toată iubirea din jur. Singurătatea și disperarea pe care o simte fata sunt emoții pe care autoarea le amplasează iscusit și frumos în acțiune, fiind imposibil să nu fii empatic cu protagonista.

Mi-a plăcut construcția personajului principal, dar și dinamica Alessei cu Dante. Cei doi se descoperă reciproc, lăsând măștile să alunece, acceptând ceea ce sunt și căutând o ieșire din situația creată. Personajele secundare au fost și ele bine plasate în scenă, ajutând la dezvoltarea acțiunii, dar și la dezlegarea misterului privind de ce atingerea Alessei ucide în loc să vindece.

Mi-ar fi plăcut să fie mai multă magie în carte. Deși pericolul ce planează asupra insulei este unul de natură magică, iar toate demersurile care se fac legate de protecție - alegerea Finestrei și a Fontelui - provin de la legătura oamenilor cu zeii, deseori am simțit că povestea s-ar fi putut lipsi în totalitate de magie și nu s-ar fi schimbat aproape nimic în narațiune.

La un moment dat, relația Alessei cu Dante se transformă aproape instant și asta mi s-a părut forțat, cum cei doi pleacă dintr-o etapă a prieteniei lor în ceva mai mult în doar câteva capitole.

A doua jumătate a cărții mi-a plăcut mai mult - avem acțiune, avem personaje care își arată complexitatea și puterea, dinamica din inima societății - cine deține puterea, cine pentru ce luptă - și mi-ar fi plăcut ca aceste aspecte să fie dezvoltate mai mult.

Recomand romanul dacă vă plac poveștile fantasy unde nu prea se vorbește despre magie, dar unde se pune accentul pe natura umană și pe puterea pe care o deține o comunitate atunci când toți sunt pentru unul și unul pentru toți.