A review by michelemo
Ariadna by Jennifer Saint

5.0

Suntem fascinați de mitologia greacă. Oamenii și-au găsit explicații după imaginație, după un crez creat să aducă un strop de lumină în întuneric. Ariadna, este unul din acei stropi, un sens dat lui Tezeu, altul minotaurului și altul lui Dionysos.

Mi-au plăcut și poveștile adiacente despre Constelația Orion, despre frumusețea neasemuită din părul Medusei, despre invențiile și ingeniozitatea lui Dedal și altele.

De departe cel mai frumos pasaj din carte mi s-a părut momentul cînd zeul vinului, spre surprindea mea e total opus unei vieți desfrînate și hedoniste, vorbește despre obiceiul zeilor și al eroilor, despre cum ei nu cunosc iubirea pt că nu cunosc suferința.

“Zeii nu cunosc iubirea fiindcă nu-și pot imagina sfârsitul vreunui lucru de care se bucură. Pasiunile lor nu ard atât de luminos ca ale muritorilor, fiindcă ei pot avea orice își doresc pentru tot restul vesniciei.
[…]
Eroii lor nu cunosc iubirea fiindcă prețuiesc doar ceea ce pot măsura - munții pe care-i ridică din oasele dușmanilor, mormanele uriașe de comori…etc. Văd numai faima și sunt orbi față de recompensele pe care numai viața omenească le poate oferi”

Povestea Ariadnei are un final tipic muritorului din mitologie. Nu poate decurge total în favoarea lui. Nemurirea mereu găsește cîte o cale de a sugruma clipa de fericire. Ține cu tot dinadinsul să ne predea lecția universală, să învățăm să murim, iar noi ca niște studenți conștiincioși în artele trăitului, trecem acest examen cu punctaj maxim.