A review by epictetsocrate
Sfârtecare by Vlad Russo, E.M. Cioran

4.0

Potrivit unei legende de inspiraţie gnostică, în cer s-a dat o luptă între îngeri, în care cei aflaţi de partea arhanghelului Mihail i-au învins pe cei ai Balaurului. Aceia dintre îngeri care, nehotărâţi, s-au mulţumit să privească au fost alungaţi pe pământ pentru a face aici alegerea la care nu se putuseră hotărî acolo sus; alegere cu atât mai anevoie de făcut cu cât nu păstrau nici o aducere-aminte despre luptă şi mai puţin încă despre atitudinea lor echivocă.
Începutul istoriei s-ar datora, aşadar, unui moment de ezitare, iar omul ar fi rodul unei şovăieli originare, al neputinţei de a fi luat o hotărâre înaintea izgonirii sale. Azvârlit pe pământ pentru a învăţa să opteze, el va fi osândit să făptuiască, să fie robul aventurii şi nu va fi în stare să-şi împlinească osânda decât atunci când îl va fi sugrumat pe spectatorul care zace în el. Şi fiindcă numai cerul îngăduie întrucâtva să fii neutru, istoria, dimpotrivă, va apărea ca o pedeapsă a celor care, înainte de încarnare, nu găseau temeiuri să se alăture unei tabere mai degrabă decât alteia. Iată de ce sunt oamenii aşa grăbiţi să-mbrătiseze o cauză, să se adune laolaltă, să-şi strângă rândurile în jurul unui adevăr. În jurul cărui fel de adevăr?
În budismul târziu, mai cu seamă în scoală Mādhyamika, se pune accentul pe opoziţia radicală dintre adevărul adevărat sau paramārtha, apanajul eliberatului, şi adevărul oarecare sau samvriti, adevăr „învăluit”, mai precis „adevăr al erorii”, privilegiu sau blestem al celui neizbăvit.