Scan barcode
A review by epictetsocrate
Pavilionul canceroșilor by Aleksandr Solzhenitsyn
4.0
PAVILIONUL CANCEROŞILOR PURTA chiar numărul treisprezece. Pavel Nikolaevici Rusanov n-a fost niciodată şi nici n-ar fi avut cum să fie superstiţios, dar ceva s-a prăbuşit în el când medicul i-a scris pe trimitere: „pavilionul treisprezece". De ce nu s-or fi gândit să boteze cu treisprezece altă secţie, cea de ortopedie, de exemplu, sau de afecţiuni gastrice?
Cum-necum, în toată republica numai la această clinică putea găsi ajutor.
- Dar eu n-am cancer, doctore, nu-i aşa? Nu-i aşa că n-am cancer? întreba cu speranţă în glas Pavel Nikolaevici, pipăind uşurel, pe partea dreaptă a gâtului, umflătura urâtă, care creştea văzând cu ochii sub stratul nevinovat de piele albă care încă o mai acoperea pe dinafară.
- Nu, bineînţeles că nu, îl liniştea pentru a zecea oară doctoriţa Donţova, în timp ce-i umplea paginile fişei cu scrisul ei avântat. Cînd scria îşi punea ochelarii pătrăţoşi-rotunjiţi, de cum înceta să scrie – îi scotea. Nu mai era tînără şi arăta palidă, foarte obosită.
Cum-necum, în toată republica numai la această clinică putea găsi ajutor.
- Dar eu n-am cancer, doctore, nu-i aşa? Nu-i aşa că n-am cancer? întreba cu speranţă în glas Pavel Nikolaevici, pipăind uşurel, pe partea dreaptă a gâtului, umflătura urâtă, care creştea văzând cu ochii sub stratul nevinovat de piele albă care încă o mai acoperea pe dinafară.
- Nu, bineînţeles că nu, îl liniştea pentru a zecea oară doctoriţa Donţova, în timp ce-i umplea paginile fişei cu scrisul ei avântat. Cînd scria îşi punea ochelarii pătrăţoşi-rotunjiţi, de cum înceta să scrie – îi scotea. Nu mai era tînără şi arăta palidă, foarte obosită.