Take a photo of a barcode or cover
epictetsocrate 's review for:
Lupta lui Amani
by Alwyn Hamilton
M-am trezit dintr-un somn înțesat de coșmaruri când mi-am auzit numele. Îmi întinsesem deja mâna după armă când am recunoscut fața Sarei deasupra mea, ivindu-se cu claritate și apoi dispărând, din pricina ochilor împăienjeniți de oboseală. Am slăbit strânsoarea degetului de pe trăgaci. Nu era un dușman, era doar Sara, paznicul Casei Ascunse. Ținea în mână o lampă micuță care îi lumina doar fața. Pentru o clipă, păru doar un cap desprins de trup, plutind în întuneric, precum cele din visul care se stingea acum, căci mă trezeam. Imin, purtând chipul lui Ahmed, îndreptându-se de bunăvoie spre locul de execuție.
Verișoara mea Shira strigându-și revolta în timp ce era forțată să îngenuncheze în fața eșafodului.
Ayet, cu ochii înecați de nebunie, așteptându-și moartea, după ce-i storseseră sufletul. Ranaa, copilul demdji, care ținuse soarele în mâini și care murise răpusă de un glonț rătăcit, într-o luptă pe care n-ar fi trebuit s-o poarte. Bahi, care murise ars de viu în fața mea, de mâna fratelui meu.
Mama mea, care a sfârșit la capătul unei funii în Dustwalk pentru că-și împușcase soțul, bărbatul care oricum nu fusese tatăl meu. Oameni pe care i-am văzut murind. Oameni pe care am fost
nevoită să-i las să moară. Vedeam chipurile lor care mă învinovățeau. Dar Sara era aievea. Sara era încă în viață. Și la fel erau și alții. Când sultanul organizase ambuscada împotriva celor din tabăra rebelilor din oraș, mulți căzuseră prizonieri. Dar nu a existat decât o singură execuție.
Verișoara mea Shira strigându-și revolta în timp ce era forțată să îngenuncheze în fața eșafodului.
Ayet, cu ochii înecați de nebunie, așteptându-și moartea, după ce-i storseseră sufletul. Ranaa, copilul demdji, care ținuse soarele în mâini și care murise răpusă de un glonț rătăcit, într-o luptă pe care n-ar fi trebuit s-o poarte. Bahi, care murise ars de viu în fața mea, de mâna fratelui meu.
Mama mea, care a sfârșit la capătul unei funii în Dustwalk pentru că-și împușcase soțul, bărbatul care oricum nu fusese tatăl meu. Oameni pe care i-am văzut murind. Oameni pe care am fost
nevoită să-i las să moară. Vedeam chipurile lor care mă învinovățeau. Dar Sara era aievea. Sara era încă în viață. Și la fel erau și alții. Când sultanul organizase ambuscada împotriva celor din tabăra rebelilor din oraș, mulți căzuseră prizonieri. Dar nu a existat decât o singură execuție.