A review by epictetsocrate
Clipa by Douglas Kennedy

3.0

Azi-dimineată mi s-au trimis actele de divorţ. Avusesem şi începuturi de zi mai bune. Şi cu toate că ştiam că vin, clipa în care au ajuns în mâna mea tot m-a dat peste cap. Fiindcă sosirea lor anunţa: ăsta e începutul sfârşitului.
Locuiesc într-o casă mică de ţară. E situată pe un drum lăturalnic în apropiere de orăşelul Edgecomb, Maine. Casa e simplă: două dormitoare, un birou, o zonă deschisă living/bucătărie, pereţi văruiţi în alb, duşumea pătată. Am cumpărat-o acum un an, când mi-au picat nişte bani. Tata tocmai murise. Deşi în momentul în care i-a explodat inima era falit, avea o poliţă de asigurare de pe vremea când lucrase într-o corporaţie. Poliţa valora trei sute de mii de dolari. Cum eram unicul copil şi unicul supravieţuitor – mama părăsise această lume cu mulţi ani înainte –, eram şi unicul beneficiar. Eu şi tata nu eram apropiaţi. Vorbeam săptămânal la telefon. Îi făceam anual o vizită de trei zile la bungalow-ul lui de pustnic din Arizona. Şi îi trimiteam fiecare carte de-a mea de călătorie pe măsură ce era publicată. În afară de asta, contactul era minim – o de mult statornicită stânjeneală retezând orice degajare sau familiaritate între noi.