Take a photo of a barcode or cover
A review by epictetsocrate
Poftă de ciocolată by Care Santos, Jana Balacciu Mate
3.0
Şaisprezece cioburi de porţelan alb de diferite mărimi şi forme şi un tub de adeziv „de-ăla care lipeşte tot”. Max se dăruieşte total jocului, deloc amuzant, de a le potrivi între ele, de parcă ar asambla un puzzle. E trecut de trei şi jumătate, ar trebui să fie în pat, căci peste câteva ore trebuie să se scoale, dar i-a promis Sarei că o s-o facă şi nu vrea să renunţe.
Ia, unul câte unul, cioburile, şi le caută un posibil tovarăş. Cu cât găseşte mai mulţi, cu atât mai puţine sunt posibilităţile de eroare rămase pe masă. Le unge pe margini şi le alătură, presând uşor cât îşi face adezivul efectul. Priveşte mulţumit rezultatul. La unele, cicatricea aproape că nu se vede. La altele e mai greu, marginea nu e atât de netedă, au sărit aşchii mici. Încet-încet, Max reconstruieşte ce părea pierdut pe vecie. Merită să mori de somn după o petrecere atât de lungă, ca în noaptea asta. Sara o să aibă o mare surpriză când o să intre de dimineaţă în bucătărie şi o să vadă cât s-a chinuit.
A fost o noapte fantastică. Întâi, confidenţele dintre doi prieteni de-o viaţă care se regăsesc într-un moment bun. Pe urmă Sara, şarmantă, frumoasă, decisă. Ce se petrece cu femeile spre patruzeci de ani? Un soi de proces de concentrare a calităţilor le face mai pline de viaţă, mai inteligente, mai senine, mai atrăgătoare decât cu douăzeci de ani în urmă. Aşa şi-a văzut soţia noaptea asta şi a fost mândru. Mândru că e a lui, ce sentiment primitiv, anormal, străin lui, îşi zice Max, dar, trebuie să recunoască, sentimentul ăsta i-a luminat noaptea.
Ia, unul câte unul, cioburile, şi le caută un posibil tovarăş. Cu cât găseşte mai mulţi, cu atât mai puţine sunt posibilităţile de eroare rămase pe masă. Le unge pe margini şi le alătură, presând uşor cât îşi face adezivul efectul. Priveşte mulţumit rezultatul. La unele, cicatricea aproape că nu se vede. La altele e mai greu, marginea nu e atât de netedă, au sărit aşchii mici. Încet-încet, Max reconstruieşte ce părea pierdut pe vecie. Merită să mori de somn după o petrecere atât de lungă, ca în noaptea asta. Sara o să aibă o mare surpriză când o să intre de dimineaţă în bucătărie şi o să vadă cât s-a chinuit.
A fost o noapte fantastică. Întâi, confidenţele dintre doi prieteni de-o viaţă care se regăsesc într-un moment bun. Pe urmă Sara, şarmantă, frumoasă, decisă. Ce se petrece cu femeile spre patruzeci de ani? Un soi de proces de concentrare a calităţilor le face mai pline de viaţă, mai inteligente, mai senine, mai atrăgătoare decât cu douăzeci de ani în urmă. Aşa şi-a văzut soţia noaptea asta şi a fost mândru. Mândru că e a lui, ce sentiment primitiv, anormal, străin lui, îşi zice Max, dar, trebuie să recunoască, sentimentul ăsta i-a luminat noaptea.