A review by cinnamonfox
Бобовые сласти by Durian Sukegawa

adventurous challenging dark emotional hopeful informative inspiring reflective sad fast-paced

• Plot- or character-driven? Plot
• Strong character development? It's complicated
• Loveable characters? Yes
• Diverse cast of characters? No
• Flaws of characters a main focus? No

5.0

Sentaro e un bărbat fără prea multe ambiții. După ce încalcă legea și stă la închisoare, libertatea i se pare o povară: pentru a-și achita datoriile, trebuie să muncească la o tarabă unde se vând dorayaki, clătite umplute cu pastă de fasole dulce. Sentaro lucrează pe brânci, nu are zile libere și se întreabă de foarte multe ori ce caută el pe acest pământ. Monotonia vieții lui se schimbă atunci când în peisaj apare Tokue, o bătrână septuagenară, care se oferă, bba chiar insistă, să fie angajată pe post de ajutor la tarabă. Deși este bătrână și are și mâinile deformate, bărbatul îi oferă o șansă și descoperă că Tokue știe să prepare cea mai bună pastă de fasole dulce din câte a gustat el vreodată. Între cei doi oameni se instaurează o prietenie atipică, însă frumusețea acesteia este umbrită de trecutul femeii și de presiunea socială.

Pastă de fasole dulce de Durian Sukegawa este un roman ce începe aparent banal, aruncând lumină asupra vieții anoste pe care o duce Sentaro, a rutinei pe care bărbatul o urăște atât de mult și a lipsei de perspective pe viitor. Dar, odată ce povestea misterioasei Tokue începe să iasă la suprafață, și trecutul ei să aibă din ce în ce mai multă influență asupra prezentului lui Sentaro, romanul devine dinamic și complex.

Volumul portretizează, pe de o parte, viața oamenilor ce se ocupă cu micul comerț în Japonia. Rutina acestora, cum e atmosfera la locul de muncă, în ce constă munca lor, cum decurge o zi obișnuită. Autorul pune foarte mult accent pe rețetele mâncărurilor ce se servesc pe stradă, introducând informații despre istoria apariției acestora și influenței pe care o au asupra oamenilor. Pe de altă parte, volumul urmărește mai multe destine complet diferite, care ajung să se împletească într-o conjunctură deosebită.

Mi-au plăcut personajele - demoralizatul Sentaro, care nu are nicio aspirație în viață, dar apariția bătrânei îl face să aleagă o cale cu multe impedimente, dar care-l ajută să se autodescopere. Secretoasa Tokue, cu vorbele ei de duh și cu misterul ce o învăluie, aduce în atenția cititorului un aspect din istoria Japoniei pe care personal nu l-am întâlnit în alte cărți, dar mi-a plăcut mult de tot să aflu despre acesta, mai ales prin perspectiva unui personaj care a simțit pe deplin toate efectele asupra sa. Wakana, o școlăriță care se împrietenește cu cei doi adulți, a fost mai puțin conturată, dar a oferit imboldul de care a avut nevoie Sentaro pentru a-și deschide sufletul în fața lui Tokue. Un personaj antipatic, dar motivele căruia mi-au fost clare, este patroana tarabei, o femeie în vârstă, care trăiește după regulile trecutului și are o gândire ermetică în ceea ce privește schimbarea.

Pastă de fasole dulce de Durian Sukegawa e un roman ce te plimbă prin istoria Japoniei, a mâncărurilor de stradă, îți arată cât de diferite pot fi viețile unor oameni care, aparent, provin din același mediu și fac parte din aceeași clasă socială. Totodată, e o carte ce te plimbă prin foarte multe stări și nu de puține ori am fost înduioșată de un lucru sau altul sau revoltată de anumite acțiuni întreprinse de personaje.

Volumul semnat de autorul nipon este o frescă a societății actuale japoneze - a singurătății despre care nu se vorbaște, a abandonului despre care se tace, a opiniei sociale necruțătoare, ce poate desființa pentru totdeauna o viață. Dar este și o carte despre puterea omului de a înfrunta soarta, despre prietenie și iubire, despre vastitatea sentimentelor pe care le trăiește omul într-o viață.

Vă recomand volumul dacă vreți să citiți un roman despre o prietenie atipică, despre personaje ce încearcă să se redescopere și dacă vă pasionează istoricul mâncării de stradă din Japonia.