A review by epictetsocrate
Sefarad by Antonio Muñoz Molina

4.0

Ne-am trăit viaţa departe de micul nostru oraş, dar nu ne-am obişnuit cu gândul că am plecat de acolo şi ne face plăcere să ne gândim cu nostalgie la el după ce trece un timp fără să ne întoarcem şi, uneori, să exagerăm accentul nostru când vorbim între noi, şi folosirea cuvintelor şi expresiilor autohtone păstrate de noi ca un tezaur de-a lungul anilor, pe care copiii noştri, cu toate că le-au auzit de atâtea ori, abia dacă le înţeleg. Godino, secretarul asociaţiei noastre regionale – reînviată după o tristă letargie datorită dinamismului şi entuziasmului său – organizează cu regularitate mese ale asociaţiei unde ne delectăm cu produse şi reţete de pe meleagurile noastre, şi dacă nu ne face plăcere faptul că bucătăria noastră este la fel de puţin cunoscută de străini ca arhitectura noastră monumentală sau ca Săptămâna Mare, ne bucuram, în schimb, că avem mâncăruri pe care nimeni nu le cunoaşte şi pe care le numim cu nişte cuvinte ce au sens numai pentru noi. Măslinele noastre mari şi rotunde sau lunguieţe, declamă Godino! Pâinicile noastre cu ulei, prăjiturile noastre însiropate, colacii noştri de Paşti, sânge reţele nostru fiert cu orez, nu cu ceapă, tipicul nostru gazpacho care nu seamănă deloc cu cel căruia i se spune gazpacho andaluz, salata noastră de anghinare!