A review by epictetsocrate
The Poems of François Villon by François Villon

5.0

Cum te citeam! ca orbii: greaua mână
Îşi deschidea în orice deget ochii,
Să desluşese magia scrisă până
Sub fiecare pagină a rochii.

Când vraja frunţii-ncet se istovise,
Alunecam pe căi suave, drept,
Să mângâi lung un zodiac de vise
Cu gemenii rotunzi ascunşi la piept.

Cu-ntoarceri dulci şi lâncede ocoluri,
Te-am străbătut întreagă, rând pe rând,
Şi buzele pe albele simboluri
Întârziau oracole cerând.

Stăpân pe-arcana coapselor de crin
Poruncitoare magică a firii
Nu pătrundea un strop de-afară prin
Nebiruitul cearcăn al iubirii:

Urlau urgii, genuni zbucneau aproape…
Pe lângă noi, închişi fără de porţi,
Pecetluit cu sărutări pe pleoape,
Trecea Destinul ca pe lângă morţi.