Scan barcode
A review by epictetsocrate
The Poems of François Villon by François Villon
5.0
Cum te citeam! ca orbii: greaua mână
Îşi deschidea în orice deget ochii,
Să desluşese magia scrisă până
Sub fiecare pagină a rochii.
Când vraja frunţii-ncet se istovise,
Alunecam pe căi suave, drept,
Să mângâi lung un zodiac de vise
Cu gemenii rotunzi ascunşi la piept.
Cu-ntoarceri dulci şi lâncede ocoluri,
Te-am străbătut întreagă, rând pe rând,
Şi buzele pe albele simboluri
Întârziau oracole cerând.
Stăpân pe-arcana coapselor de crin
Poruncitoare magică a firii
Nu pătrundea un strop de-afară prin
Nebiruitul cearcăn al iubirii:
Urlau urgii, genuni zbucneau aproape…
Pe lângă noi, închişi fără de porţi,
Pecetluit cu sărutări pe pleoape,
Trecea Destinul ca pe lângă morţi.
Îşi deschidea în orice deget ochii,
Să desluşese magia scrisă până
Sub fiecare pagină a rochii.
Când vraja frunţii-ncet se istovise,
Alunecam pe căi suave, drept,
Să mângâi lung un zodiac de vise
Cu gemenii rotunzi ascunşi la piept.
Cu-ntoarceri dulci şi lâncede ocoluri,
Te-am străbătut întreagă, rând pe rând,
Şi buzele pe albele simboluri
Întârziau oracole cerând.
Stăpân pe-arcana coapselor de crin
Poruncitoare magică a firii
Nu pătrundea un strop de-afară prin
Nebiruitul cearcăn al iubirii:
Urlau urgii, genuni zbucneau aproape…
Pe lângă noi, închişi fără de porţi,
Pecetluit cu sărutări pe pleoape,
Trecea Destinul ca pe lângă morţi.