A review by michelemo
Dragostea în vremea holerei by Gabriel García Márquez

5.0

Dragoste nu doar în timpul holerei ci și în timpul secetei interioare, în lunile de dezamăgire, în anotimpurile pline de speranță, în timpul gîndurilor și al amintirilor legate cu un șnur invizibil de ea. Cine ar avea atîta răbdare pentru iubirea vieții precum Florentino Ariza? Sunt puțin invidios pe acest personaj pe care nu pot spune că l-am îndrăgit datorită modului în care a încercat (mult spus) să uite ce i-a plantat viața între coaste într-o zi din tinerețe, dar l-am înțeles pe deplin. Viața uneori ne dă lămîi și uneori chiar ni le stoarce în ochi dar Florentino îi rîde în față și-i adaugă o privire de zahăr. O limonadă de răbdare cît să sature și a treia generație de monștenitori.

Cîteva citate care mi-au plăcut:
“Urmărea cu îngrijorare extinderea pe care o căpătase chirurgia. Bisturiul este dovada cea mai evidentă a eșecului suferit de medicină” Cine se mai încrede în medicamente?...

“Nu există glorie mai mare pe lume decît să mori din dragoste” înclin să cred că da.

“Era încă prea tînăr ca să știe că memoria inimii evită amintirile dezagreabile, exaltîndu-le numai pe cele plăcute, artificiu grație căruia reușim să ne suportăm trecutul” Am destul de mult trecut de tolerat dar toate se vor așeza în mintea mea la locul lor cîndva

“Cînd mă gîndesc la moarte, singurul lucru de care-mi pare rău e că s-ar putea să nu mor din dragoste” Din fericire e sugrumat de brațele dragostei, chiar prea multe brațe

“Dragostea sufletească de la mijloc în sus și cea trupească de la mijloc în jos” Poem dedicat iubirii, ce să mai mai zicem?

“Noi femeile avem darul de a ghici adevărul” Ferească Dumnezeu că altfel ne-am nenorocit…

“Noi bărbații suntem robii prejudecăților. În schimb, cînd o femeie își pune în cap să se culce cu un bărbat, nu există zid care să-i reziste, nici cetate pe care să n-o dărîme, nici considerații morale pe care să nu le ocolească: nu mai ține cont de nimic, nici chiar de Dumnezeu.”