Scan barcode
A review by epictetsocrate
Yvain; Or, the Knight with the Lion by Chrétien de Troyes
3.0
ARTHUR, BUNUL REGE AL BRETANIEI, A CĂRUI GLORIE NE ÎNDEAMNĂ să fim bravi şi înnobilaţi de cortezie, îşi adună o strălucită curte de costisitoarea sărbătoare{1} a Rusaliilor, ca să petreacă-n cânt şi veselie. Aceasta se întâmpla la Carduel, în Ţara Galilor{2}.
Îndată după ospăţ, cavalerii se reuniră acolo unde fuseseră chemaţi, în jurul domniţelor şi nobilelor doamne. Unii povesteau ultimele noutăţi, alţii vorbeau de Amor, de neliniştile şi durerile, dar şi de onoarea pe care o dobândiseră adeseori discipolii ordinului său{3}, căci pe atunci el era bogat şi mărinimos. În vremea noastră{4}, însă, nu puţini dintre credincioşii săi l-au abandonat aproape cu desăvârşire, din care pricină a şi decăzut foarte mult; cei care odinioară preferau iubirea altor lucruri ajunseră iluştri în cortezie şi onoare, în vitejie şi generozitate. Acum s-a înturnat Amorul în minciună; oameni nepăsători susţin sus şi tare că iubesc, neînşiruind însă decât plăsmuiri şi minciuni cei care se laudă cu iubirea fără a fi îndrituiţi de ea.
Dar pentru a putea vorbi despre ce-a fost odată, să dăm uitării pe mişeii vremurilor noastre. Preţuieşte mai mult, cel puţin aşa socot eu, un cavaler curtenitor petrecut din viaţă decât un necioplit de astăzi. De aceea mi-e drag să povestesc istorii demne a fi ascultate despre riga a cărei faimă a fost atât de mare, încât se mai vorbeşte şi astăzi de ea pe-ntreg cuprinsul lumii. Sunt de acord aici cu bretonii{5}, precum că numele său va dăinui în veac şi că datorită lui au rămas în amintire aleşii cavaleri care au stăruit întru onoare.
În ziua aceea nu mică a fost, însă, uimirea cavalerilor; se aflară chiar dintre aceia care s-au mâniat şi au făcut mult caz. Nu se mai pomenise până atunci ca la o asemenea sărbătoare regele să se ridice dintre ei, ca să se retragă pentru odihnă. Se întâmplă în acea zi ca regina să-l oprească alături de ea, iar regele întârzie în preajmă-i până ce uită de curte şi adormi. În sala alăturată se găseau laolaltă Dodinez şi Sagremor{6}, Keu seneşalul şi messire Gauvain, seniorii Yvain şi Calogrenant.
Era acest Calogrenant un cavaler foarte plăcut la înfăţişare şi tocmai începuse atunci a povesti celorlalţi cum fusese umilit cândva într-una din păţaniile sale. În vreme ce el le istorisea necazul, regina îl auzi şi, ridicându-se lin de lângă rege, merse atât de uşor încât, fără să bage de seamă cineva, se aşeză printre cavaleri. Singur Calogrenant, încetându-şi vorba, sări în picioare; îi zise atunci Keu, invidios, crud şi defăimător din fire:
― Pe onoarea mea, Calogrenant, iată-te acum foarte viteaz şi inimos! Mă bucur că eşti cel mai curtenitor dintre noi. Văd eu bine că gândeşti aşa, într-atât eşti de găunos la minte; e bine ca doamna mea să ştie că, dintre noi toţi, eşti cel mai priceput la cortezie şi amabilităţi. Ai fi în stare să afirmi că ne-a fost lene să adresăm salutul, ori poate că n-am găsit aceasta de cuviinţă! Mă jur, însă, nu am făcut astfel deoarece nu ştiam că doamna noastră se află printre noi.
― O, Keu, îi zise regina, cred că ai fi murit dacă nu dădeai afară veninul de care eşti plin. Eşti plictisitor şi mojic pentru că îl cerţi pe prietenul tău!
Îndată după ospăţ, cavalerii se reuniră acolo unde fuseseră chemaţi, în jurul domniţelor şi nobilelor doamne. Unii povesteau ultimele noutăţi, alţii vorbeau de Amor, de neliniştile şi durerile, dar şi de onoarea pe care o dobândiseră adeseori discipolii ordinului său{3}, căci pe atunci el era bogat şi mărinimos. În vremea noastră{4}, însă, nu puţini dintre credincioşii săi l-au abandonat aproape cu desăvârşire, din care pricină a şi decăzut foarte mult; cei care odinioară preferau iubirea altor lucruri ajunseră iluştri în cortezie şi onoare, în vitejie şi generozitate. Acum s-a înturnat Amorul în minciună; oameni nepăsători susţin sus şi tare că iubesc, neînşiruind însă decât plăsmuiri şi minciuni cei care se laudă cu iubirea fără a fi îndrituiţi de ea.
Dar pentru a putea vorbi despre ce-a fost odată, să dăm uitării pe mişeii vremurilor noastre. Preţuieşte mai mult, cel puţin aşa socot eu, un cavaler curtenitor petrecut din viaţă decât un necioplit de astăzi. De aceea mi-e drag să povestesc istorii demne a fi ascultate despre riga a cărei faimă a fost atât de mare, încât se mai vorbeşte şi astăzi de ea pe-ntreg cuprinsul lumii. Sunt de acord aici cu bretonii{5}, precum că numele său va dăinui în veac şi că datorită lui au rămas în amintire aleşii cavaleri care au stăruit întru onoare.
În ziua aceea nu mică a fost, însă, uimirea cavalerilor; se aflară chiar dintre aceia care s-au mâniat şi au făcut mult caz. Nu se mai pomenise până atunci ca la o asemenea sărbătoare regele să se ridice dintre ei, ca să se retragă pentru odihnă. Se întâmplă în acea zi ca regina să-l oprească alături de ea, iar regele întârzie în preajmă-i până ce uită de curte şi adormi. În sala alăturată se găseau laolaltă Dodinez şi Sagremor{6}, Keu seneşalul şi messire Gauvain, seniorii Yvain şi Calogrenant.
Era acest Calogrenant un cavaler foarte plăcut la înfăţişare şi tocmai începuse atunci a povesti celorlalţi cum fusese umilit cândva într-una din păţaniile sale. În vreme ce el le istorisea necazul, regina îl auzi şi, ridicându-se lin de lângă rege, merse atât de uşor încât, fără să bage de seamă cineva, se aşeză printre cavaleri. Singur Calogrenant, încetându-şi vorba, sări în picioare; îi zise atunci Keu, invidios, crud şi defăimător din fire:
― Pe onoarea mea, Calogrenant, iată-te acum foarte viteaz şi inimos! Mă bucur că eşti cel mai curtenitor dintre noi. Văd eu bine că gândeşti aşa, într-atât eşti de găunos la minte; e bine ca doamna mea să ştie că, dintre noi toţi, eşti cel mai priceput la cortezie şi amabilităţi. Ai fi în stare să afirmi că ne-a fost lene să adresăm salutul, ori poate că n-am găsit aceasta de cuviinţă! Mă jur, însă, nu am făcut astfel deoarece nu ştiam că doamna noastră se află printre noi.
― O, Keu, îi zise regina, cred că ai fi murit dacă nu dădeai afară veninul de care eşti plin. Eşti plictisitor şi mojic pentru că îl cerţi pe prietenul tău!