A review by epictetsocrate
Palatul Puricilor by Elif Shafak

3.0

Altădată în acest cartier erau două cimitire vechi, unul micuţ, aproape dreptunghiular şi bine îngrijit, celălalt uriaş, în formă de semilună şi vădit neglijat. Înconjurate de garduri năpădite de iederă şi coline umbroase, sprijinindu-se pe acelaşi zid dărăpănat, ele se întindeau pe un teren vast, unul în continuarea celuilalt. Amândouă erau pline ochi şi totuşi cu desăvârşire pustii. Cel micuţ era al armenilor, iar cel mare – al musulmanilor. Coama zidului de aproape doi metri ce despărţea cele două cimitire era presărată cu cuie ruginite, bucăţi ascuţite de sticlă şi, în ciuda fricii de ghinion, cioburi de oglindă, toate cu vârful în sus, ca să împiedice oamenii să treacă dintr-o parte în alta. Cât despre porţile duble cu grilaj de fier, de dimensiuni gargantueşti, ale fiecărui cimitir, ele se aflau exact la capetele opuse, una îndreptată către nord şi alta către sud, aşa încât, dacă din întâmplare vreun vizitator simţea dorinţa de-a străbate drumul de la una până la cealaltă, să fie descurajat de lungimea distanţei pe care o avea de parcurs. Oricum, în realitate nimeni nu trebuia să suporte un asemenea inconvenient, fiindcă nu existase niciodată vreun vizitator cu rude îngropate într-unul din cimitire care, aflat acolo, să dorească să viziteze şi celălalt cimitir.