Take a photo of a barcode or cover
epictetsocrate 's review for:
Surorile Spring
by Anna Todd
— Crăciunul nu e Crăciun fără cadouri, decretă Jo de unde ședea pe covor.
Stătea la picioarele surorii ei mai mari, Meg. Părul lung și castaniu al lui Jo era ciufulit, ca de obicei. Ea era fiica mea cea puternică. Era singura dintre fetele mele care nu ținea baia ocupată la nesfârșit. Degetele ei delicate, cu oja neagră ciobită pe ele, trăgeau de marginile deșirate ale covorului afgan de sub picioarele ei încrucișate. Țesătura negru cu roșu lucrată de mână fusese cândva viu colorată și frumoasă și mi-am adus aminte când trimisese soțul meu covorul acasă, în Texas, de la fosta lui bază de la Kandahar, din Afganistan.
În cap, vocea aspră a liderului grupului de sprijin1 al companiei soțului meu îmi aduce aminte să folosesc jargonul adecvat: de la FOB2 din Kandahar. Cea mai mare bază avansată de operațiuni din Afganistan, ar fi adăugat neapărat Denise. Stătea tot timpul pe capul meu. Dacă mă gândeam mai bine, chiar făcuse niște comentarii legate de covor când l-am primit. A zis că soțul meu ar fi putut să-l trimită direct la bază și nu ar fi plătit taxe.
Dar lucrurile astea nu contau pentru fiicele mele. Din clipa în care sosise, se îndrăgostiseră de covor la fel ca mine. Când am deschis pachetul de la tatăl lor, care se afla de opt luni de zile în partea cealaltă a lumii, fetele – în special Jo – s-au bucurat că vor avea o asemenea comoară frumoasă și încărcată de cultură dintr-un loc atât de îndepărtat. Meg era încântată că aveam și noi acum un obiect artizanal extravagant în casa noastră simplă. Era cea mai materialistă dintre fete, dar am știut mereu că, dacă încercam s-o învăț ce trebuie, își va folosi dragostea pentru obiectele lucitoare să facă ceva magic și important cu viața ei. Amy era prea mică să-i pese cu adevărat de covor, iar Beth, bineînțeles, știuse dinainte că urma să vină covorul, pentru că tatăl ei știa că este singura fată Spring care putea să țină un secret. Plus că, din punct de vedere practic, de vreme ce Beth făcea cursurile acasă, Frank știa că putea să fie cu ochii în patru când o să sosească. Mai târziu mi-a explicat că a vrut să trimită pachetul direct ca să ne facă o surpriză și să nu ne oblige să ne ducem după el la bază. Nu sunt sigură că Denise ar fi înțeles, dacă i-aș fi spus.
În ultima vreme, covorul nostru frumos nu prea mai era frumos. Pantofii murdari și greutatea trupurilor îl deterioraseră, iar culorile deveniseră un maroniu-murdar pe care încercasem din răsputeri să îl curăț, însă culoarea nu îsi mai revenea.
Dar, cu toate astea, îl iubeam la fel de mult.
Stătea la picioarele surorii ei mai mari, Meg. Părul lung și castaniu al lui Jo era ciufulit, ca de obicei. Ea era fiica mea cea puternică. Era singura dintre fetele mele care nu ținea baia ocupată la nesfârșit. Degetele ei delicate, cu oja neagră ciobită pe ele, trăgeau de marginile deșirate ale covorului afgan de sub picioarele ei încrucișate. Țesătura negru cu roșu lucrată de mână fusese cândva viu colorată și frumoasă și mi-am adus aminte când trimisese soțul meu covorul acasă, în Texas, de la fosta lui bază de la Kandahar, din Afganistan.
În cap, vocea aspră a liderului grupului de sprijin1 al companiei soțului meu îmi aduce aminte să folosesc jargonul adecvat: de la FOB2 din Kandahar. Cea mai mare bază avansată de operațiuni din Afganistan, ar fi adăugat neapărat Denise. Stătea tot timpul pe capul meu. Dacă mă gândeam mai bine, chiar făcuse niște comentarii legate de covor când l-am primit. A zis că soțul meu ar fi putut să-l trimită direct la bază și nu ar fi plătit taxe.
Dar lucrurile astea nu contau pentru fiicele mele. Din clipa în care sosise, se îndrăgostiseră de covor la fel ca mine. Când am deschis pachetul de la tatăl lor, care se afla de opt luni de zile în partea cealaltă a lumii, fetele – în special Jo – s-au bucurat că vor avea o asemenea comoară frumoasă și încărcată de cultură dintr-un loc atât de îndepărtat. Meg era încântată că aveam și noi acum un obiect artizanal extravagant în casa noastră simplă. Era cea mai materialistă dintre fete, dar am știut mereu că, dacă încercam s-o învăț ce trebuie, își va folosi dragostea pentru obiectele lucitoare să facă ceva magic și important cu viața ei. Amy era prea mică să-i pese cu adevărat de covor, iar Beth, bineînțeles, știuse dinainte că urma să vină covorul, pentru că tatăl ei știa că este singura fată Spring care putea să țină un secret. Plus că, din punct de vedere practic, de vreme ce Beth făcea cursurile acasă, Frank știa că putea să fie cu ochii în patru când o să sosească. Mai târziu mi-a explicat că a vrut să trimită pachetul direct ca să ne facă o surpriză și să nu ne oblige să ne ducem după el la bază. Nu sunt sigură că Denise ar fi înțeles, dacă i-aș fi spus.
În ultima vreme, covorul nostru frumos nu prea mai era frumos. Pantofii murdari și greutatea trupurilor îl deterioraseră, iar culorile deveniseră un maroniu-murdar pe care încercasem din răsputeri să îl curăț, însă culoarea nu îsi mai revenea.
Dar, cu toate astea, îl iubeam la fel de mult.