You need to sign in or sign up before continuing.
Take a photo of a barcode or cover
less_noise 's review for:
The Overcoat
by Nikolai Gogol
MANTAUA este titlul unei povestiri de N. V. Gogol, publicată în 1842. Atât povestirea cât şi autorul au avut o influenţă majoră asupra literaturii ruse, de unde şi citatul faimos al lui Dostoievsky: "Cu toţii ieşim din «Mantaua» lui Gogol". Povestea a fost adaptată într-o varietate de scenete şi filme.
Aceasta centrează viaţa şi moartea lui Akaki Akakievici, un funcţionar public şi copist din Sankt-Petersburg, Rusia. Akaki este dedicat muncii sale, lucrează cu mult entuziasm şi atenţie la copierea de mână a documentelor, deşi munca nu prea îi este recunoscută. Dimpotrivă, funcţionarii mai tineri îl necăjesc şi încearcă să-i distragă atenţia de câte ori pot, mantaua lui învechită fiind adesea ţinta glumelor. Akaki se hotărăşte să-şi repare haina, aşa că o duce la croitorul său, Petrovici, care îi spune că nu se mai poate repara şi că trebuie să-şi cumpere alta.
Dar costul unei mantale noi depăşeşte cu mult salariul slab al lui Akaki, aşa că este obligat să facă economii însemnate, mulţumindu-se cu strictul necesar. Între timp, el şi Petrovici se întâlnesc adesea pentru a discuta despre croiala noii haine. Astfel, zelul pentru copierea documentelor este înlocuit cu entuziasmul pentru noua manta, până la punctul în care nu se mai gândeşte la nimic altceva. În plus, datorită bonusului neaşteptat la salariu, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, Akaki are destui bani pentru a plăti haina.
Acesta, împreună cu Petrovici, merge prin magazinele din St. Petersburg şi alege cele mai fine materiale pe care şi le permite. Noua sa manta devine subiectul discuţiei a doua zi, la birou, iar un coleg propune să fie gazda unei petreceri, în cinstea lui Akaki, petrecere la care acesta, fiind un solitar, se simte nelalocul lui. După eveniment se îndreaptă către casă, fiind foarte târziu, iar pe drum se confruntă cu doi bandiţi care îi fură haina şi îl lasă zăcând fără conştienţă în zăpadă.
Akaki nu găseşte nicio nădejde în autorităţi, dar la sfatul unui coleg de serviciu, el cere ajutorul "unei persoane foarte importante", un general sus-pus. Naratorul notează că generalul are obiceiul să îi trateze fără respect pe subordonaţii săi în încercarea de a părea mai important decât este cu adevărat. După ce îl lasă pe Akaki să aştepte mai mult decât e necesar, generalul îi reproşează că i-a adus la cunoştinţă acea problemă lui, personal, şi că nu i-a spus secretarei întâi (fiind o procedură ce separa persoanele importante de funcţionari).
Cu puţin timp după acestea, Akaki se îmbolnăveşte din cauza gerului, fiind pe patul de moarte. În ultimele sale ore de viaţă delirează, imaginându-se în faţa VIP-ului, care îl ceartă. La început, Akaki îi cere iertare, dar pe măsură ce se apropie ceasul morţii, începe să-l înjure.
Curând, fantoma lui Akaki bântuie regiunile din St. Petersburg, furând mantalele oamenilor, iar poliţia refuză să o oprească. În final, aceasta îl găseşte pe general – care, după moartea sa, se simţea vinovat pentru purtarea sa faţă de el – şi îi fură mantaua, speriindu-l foarte tare. Fiind satisfăcut, Akaki nu îşi mai face apariţia.
Naratorul încheie cu remarcarea unei alte fantome într-o altă zonă a oraşului, dar fiind mai înaltă şi având mustaţă, semăna oarecum cu atacatorii lui Akaki.
Se remarcă un comic de nume al lui Akaki Akakievici, similar cu "Ion Ionescu", având o rezonanţă ce provoacă hazul cititorului, iar semnificaţia literară a numelui, derivat din greacă, este "inofensiv", "lipsit de rău/viclenie", exprimând umilirea de care a fost nevoie pentru ca fantoma lui să devină violentă.
Akaki progresează de la un om introvertit, fără speranţă, fără expectaţii, care nu-şi doreşte succes material sau social, la un individ al cărui respect de sine creşte datorită mantalei. Colegii săi încep să-l remarce, făcându-i şi complimente, el începând să socializeze. Dar speranţele sunt spulberate repede când i se fură mantaua. El apelează la poliţie şi la "persoana foarte importantă" fără niciun folos, iar apoi cade în depresie şi nu mai poate acţiona. Moare repede, fără prea multă împotrivire. Fantoma lui poate fi privită ca un simbol al remuşcării oamenilor din jurul lui Akaki, pentru eşuarea lor în a-i arăta o oarecare compasiune. În mod ironic, fantoma lui a făcut ceea ce el nu a fost capabil să facă în timpul vieţii: să-şi ia apărarea când nu i se făcea dreptate, să ţină piept duşmanilor, să aibă o atitudine fermă.
Mantaua poate simboliza o ispită pentru a avea un statut mai bun în societate. A primit mantaua şi a devenit popular, simpatizat, iar totul s-a terminat în momentul în care a pierdut-o. O scenă care demonstrează schimbarea lui Akaki este aceea când el se întoarce de la petrecere şi îşi dă seama că nu îi place zona în care locuieşte, că are pretenţii mai mari, pe când înainte nu-i păsa şi era foarte mulţumit de viaţa sa. Dar odată cu mantaua, i-au sporit năzuinţele. În momentul în care a simţit că i se schimbă statutul datorită unei banale mantale ("Haina face pe om", de aici reieşind superficialitatea gândirii oamenilor care nu văd adevăratele valori), nu concepe să se întoarcă la acea viaţă monotonă, insignifiantă, în care el era fie un obiect de mobilier, fie ţinta glumelor răutăcioase ale colegilor.
Schimbarea este decisivă şi ireversibilă. Această manta l-a "trezit"; cât de puţin îi trebuie unui om pentru a-şi schimba comportamentul, gândirea. Iar această schimbare peste noapte îi este fatală: când pierde mantaua, el nu mai poate funcţiona ca individ şi moare.
Aspectul care m-a impresionat la această povestire a fost simplitatea acestui om lipsit de motivaţii, care se complăcea în viaţa sa care, privită din afară, era nesatisfăcătoare. Era o fire solitară, nu îl observa nimeni, nici el nu socializa şi, aşa cum şi-a trăit viaţa, aşa a murit. A trecut prin viaţă fără să se remarce în vreun fel, doar trăind în colţişorul lui, lucrând fără să deranjeze pe nimeni şi nu a lăsat nimic în urmă. Aceasta a fost viaţa unui om fără amprentă.
februarie 2009
Aceasta centrează viaţa şi moartea lui Akaki Akakievici, un funcţionar public şi copist din Sankt-Petersburg, Rusia. Akaki este dedicat muncii sale, lucrează cu mult entuziasm şi atenţie la copierea de mână a documentelor, deşi munca nu prea îi este recunoscută. Dimpotrivă, funcţionarii mai tineri îl necăjesc şi încearcă să-i distragă atenţia de câte ori pot, mantaua lui învechită fiind adesea ţinta glumelor. Akaki se hotărăşte să-şi repare haina, aşa că o duce la croitorul său, Petrovici, care îi spune că nu se mai poate repara şi că trebuie să-şi cumpere alta.
Dar costul unei mantale noi depăşeşte cu mult salariul slab al lui Akaki, aşa că este obligat să facă economii însemnate, mulţumindu-se cu strictul necesar. Între timp, el şi Petrovici se întâlnesc adesea pentru a discuta despre croiala noii haine. Astfel, zelul pentru copierea documentelor este înlocuit cu entuziasmul pentru noua manta, până la punctul în care nu se mai gândeşte la nimic altceva. În plus, datorită bonusului neaşteptat la salariu, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, Akaki are destui bani pentru a plăti haina.
Acesta, împreună cu Petrovici, merge prin magazinele din St. Petersburg şi alege cele mai fine materiale pe care şi le permite. Noua sa manta devine subiectul discuţiei a doua zi, la birou, iar un coleg propune să fie gazda unei petreceri, în cinstea lui Akaki, petrecere la care acesta, fiind un solitar, se simte nelalocul lui. După eveniment se îndreaptă către casă, fiind foarte târziu, iar pe drum se confruntă cu doi bandiţi care îi fură haina şi îl lasă zăcând fără conştienţă în zăpadă.
Akaki nu găseşte nicio nădejde în autorităţi, dar la sfatul unui coleg de serviciu, el cere ajutorul "unei persoane foarte importante", un general sus-pus. Naratorul notează că generalul are obiceiul să îi trateze fără respect pe subordonaţii săi în încercarea de a părea mai important decât este cu adevărat. După ce îl lasă pe Akaki să aştepte mai mult decât e necesar, generalul îi reproşează că i-a adus la cunoştinţă acea problemă lui, personal, şi că nu i-a spus secretarei întâi (fiind o procedură ce separa persoanele importante de funcţionari).
Cu puţin timp după acestea, Akaki se îmbolnăveşte din cauza gerului, fiind pe patul de moarte. În ultimele sale ore de viaţă delirează, imaginându-se în faţa VIP-ului, care îl ceartă. La început, Akaki îi cere iertare, dar pe măsură ce se apropie ceasul morţii, începe să-l înjure.
Curând, fantoma lui Akaki bântuie regiunile din St. Petersburg, furând mantalele oamenilor, iar poliţia refuză să o oprească. În final, aceasta îl găseşte pe general – care, după moartea sa, se simţea vinovat pentru purtarea sa faţă de el – şi îi fură mantaua, speriindu-l foarte tare. Fiind satisfăcut, Akaki nu îşi mai face apariţia.
Naratorul încheie cu remarcarea unei alte fantome într-o altă zonă a oraşului, dar fiind mai înaltă şi având mustaţă, semăna oarecum cu atacatorii lui Akaki.
Se remarcă un comic de nume al lui Akaki Akakievici, similar cu "Ion Ionescu", având o rezonanţă ce provoacă hazul cititorului, iar semnificaţia literară a numelui, derivat din greacă, este "inofensiv", "lipsit de rău/viclenie", exprimând umilirea de care a fost nevoie pentru ca fantoma lui să devină violentă.
Akaki progresează de la un om introvertit, fără speranţă, fără expectaţii, care nu-şi doreşte succes material sau social, la un individ al cărui respect de sine creşte datorită mantalei. Colegii săi încep să-l remarce, făcându-i şi complimente, el începând să socializeze. Dar speranţele sunt spulberate repede când i se fură mantaua. El apelează la poliţie şi la "persoana foarte importantă" fără niciun folos, iar apoi cade în depresie şi nu mai poate acţiona. Moare repede, fără prea multă împotrivire. Fantoma lui poate fi privită ca un simbol al remuşcării oamenilor din jurul lui Akaki, pentru eşuarea lor în a-i arăta o oarecare compasiune. În mod ironic, fantoma lui a făcut ceea ce el nu a fost capabil să facă în timpul vieţii: să-şi ia apărarea când nu i se făcea dreptate, să ţină piept duşmanilor, să aibă o atitudine fermă.
Mantaua poate simboliza o ispită pentru a avea un statut mai bun în societate. A primit mantaua şi a devenit popular, simpatizat, iar totul s-a terminat în momentul în care a pierdut-o. O scenă care demonstrează schimbarea lui Akaki este aceea când el se întoarce de la petrecere şi îşi dă seama că nu îi place zona în care locuieşte, că are pretenţii mai mari, pe când înainte nu-i păsa şi era foarte mulţumit de viaţa sa. Dar odată cu mantaua, i-au sporit năzuinţele. În momentul în care a simţit că i se schimbă statutul datorită unei banale mantale ("Haina face pe om", de aici reieşind superficialitatea gândirii oamenilor care nu văd adevăratele valori), nu concepe să se întoarcă la acea viaţă monotonă, insignifiantă, în care el era fie un obiect de mobilier, fie ţinta glumelor răutăcioase ale colegilor.
Schimbarea este decisivă şi ireversibilă. Această manta l-a "trezit"; cât de puţin îi trebuie unui om pentru a-şi schimba comportamentul, gândirea. Iar această schimbare peste noapte îi este fatală: când pierde mantaua, el nu mai poate funcţiona ca individ şi moare.
Aspectul care m-a impresionat la această povestire a fost simplitatea acestui om lipsit de motivaţii, care se complăcea în viaţa sa care, privită din afară, era nesatisfăcătoare. Era o fire solitară, nu îl observa nimeni, nici el nu socializa şi, aşa cum şi-a trăit viaţa, aşa a murit. A trecut prin viaţă fără să se remarce în vreun fel, doar trăind în colţişorul lui, lucrând fără să deranjeze pe nimeni şi nu a lăsat nimic în urmă. Aceasta a fost viaţa unui om fără amprentă.
februarie 2009