Scan barcode
A review by andreea27
The Help by Kathryn Stockett
3.0
The Help este un roman ce se poate incadra in categoria "historical fiction" publicat in 2009 de catre Kathryn Stockett. Am ales sa-l citesc pentru ca mi-a fost recomandat si aveam nevoie de o astfel de carte mai usoara pe care s-o folosesc pe post de "pauza" in timp ce citeam un alt roman ceva mai solicitant.
O sa incerc sa nu dau vreun spoiler si mentionez doar ca romanul spune povestea a 3 femei foarte puternice, adjectiv raportat la vremea si locul in care se petrece actiunea - 1962, America de Sud. Se stie deja ca rasismul era o problema atunci, intr-o perioada in care a fi negru insemna a avea diverse boli, a fi neingrijit, murdar, si tot felul de alte prejudecati de genul.
Actiunea debuteaza odata cu intoarcerea lui Skeeter Phelan in oraselul Jackson (Mississippi), dupa ce a absolvit facultatea. Ceea ce o diferentiaza pe ea de restul prietenelor sale deja casatorite si "instalate" intr-o viata burgheza este dorinta ei de a deveni scriitoare. Acest lucru contrasteaza puternic cu conceptia mamei sale despre viata unei femei care se rezuma doar la a o vedea maritata cu vreun barbat cu o situatie financiara si, de preferat si sociala, buna.
Aibileen este o servitoare de culoare, insa inteleapta si materna, care a crescut 17 copii albi la diversele familii unde a fost angajata. Minny este cea mai buna prietena a ei, caracterizata in linii mari de o franchete incredibila, raspunzand mereu urat stapanilor si sfarsind mereu prin a fi concediata.
Impreuna vor incerca sa schimbe lucrurile, intr-o lume in care culoarea pielii era cel mai important factor in a decide ce fel de om esti. Iar daca erai negru, nu erau prea multe variante: erai pur si simplu inferior.
Autoarea descrie cu o mare sensibilitate toate aceste lucruri, folosind tehnica personajului-narator care este reprezentata pe rand de Aibileen, Minny si Skeeter. Am fost uimita inca de la inceput de atitudinea celor doua femei de culoare, Aibileen si Minny. De fiecare data cand stapanii lor fac vreo remarca cu privire la faptul ca sunt negre, niciuna din ele nu se simte nici macar ofensata. Imi este greu sa-mi imaginez o astfel de societate, facand parte din lumea "inferioara", in care esti jignit in fiecare zi si nu esti cel putin indignat, enervat. Atat de adanc erau inradacinate aceste prejudecati, incat oamenii de culoare le considerau normale si nici nu le trecea prin gand sa faca ceva pentru a schimba aceste conceptii.
Romanul a fost ecranizat deja in filmul omonim, care o aduce in prim-plan pe Emma Stone in rolul lui Skeeter. Urmeaza sa vizionez si filmul dupa ce termin romanul, dar avand in vedere ca am incredere in talentul actoricesc al Emmei, sper doar ca nu ma va dezamagi.
O sa incerc sa nu dau vreun spoiler si mentionez doar ca romanul spune povestea a 3 femei foarte puternice, adjectiv raportat la vremea si locul in care se petrece actiunea - 1962, America de Sud. Se stie deja ca rasismul era o problema atunci, intr-o perioada in care a fi negru insemna a avea diverse boli, a fi neingrijit, murdar, si tot felul de alte prejudecati de genul.
Actiunea debuteaza odata cu intoarcerea lui Skeeter Phelan in oraselul Jackson (Mississippi), dupa ce a absolvit facultatea. Ceea ce o diferentiaza pe ea de restul prietenelor sale deja casatorite si "instalate" intr-o viata burgheza este dorinta ei de a deveni scriitoare. Acest lucru contrasteaza puternic cu conceptia mamei sale despre viata unei femei care se rezuma doar la a o vedea maritata cu vreun barbat cu o situatie financiara si, de preferat si sociala, buna.
Aibileen este o servitoare de culoare, insa inteleapta si materna, care a crescut 17 copii albi la diversele familii unde a fost angajata. Minny este cea mai buna prietena a ei, caracterizata in linii mari de o franchete incredibila, raspunzand mereu urat stapanilor si sfarsind mereu prin a fi concediata.
Impreuna vor incerca sa schimbe lucrurile, intr-o lume in care culoarea pielii era cel mai important factor in a decide ce fel de om esti. Iar daca erai negru, nu erau prea multe variante: erai pur si simplu inferior.
Autoarea descrie cu o mare sensibilitate toate aceste lucruri, folosind tehnica personajului-narator care este reprezentata pe rand de Aibileen, Minny si Skeeter. Am fost uimita inca de la inceput de atitudinea celor doua femei de culoare, Aibileen si Minny. De fiecare data cand stapanii lor fac vreo remarca cu privire la faptul ca sunt negre, niciuna din ele nu se simte nici macar ofensata. Imi este greu sa-mi imaginez o astfel de societate, facand parte din lumea "inferioara", in care esti jignit in fiecare zi si nu esti cel putin indignat, enervat. Atat de adanc erau inradacinate aceste prejudecati, incat oamenii de culoare le considerau normale si nici nu le trecea prin gand sa faca ceva pentru a schimba aceste conceptii.
Romanul a fost ecranizat deja in filmul omonim, care o aduce in prim-plan pe Emma Stone in rolul lui Skeeter. Urmeaza sa vizionez si filmul dupa ce termin romanul, dar avand in vedere ca am incredere in talentul actoricesc al Emmei, sper doar ca nu ma va dezamagi.