A review by epictetsocrate
Mireasa tânără by Gabriela Lungu, Alessandro Baricco

3.0

reptele sunt treizeci și șase, din piatră, și bătrânul le urcă încet, cu băgare de seamă, aproape ca și cum le-ar culege una câte una, ca să le împingă la primul etaj: el ― păstorul, ele ― animalele blânde. Modesto e numele lui.

Servește în casa aceea de cincizeci și nouă de ani, este deci oficiantul ei suprem.

Ajuns la ultima treaptă, se oprește în fața unui coridor larg care se deschide fără surprize în fața privirii sale: în dreapta camerele închise ale Stăpânilor, cinci la număr, în stânga șapte ferestre, închise cu obloane din lemn lăcuit.

Au apărut de curând zorile.

Bătrânul se oprește, pentru că trebuie să ajungă la zi cu numerotarea sa. Înregistrează diminețile în care a pus în mișcare casa, mereu în același fel. Adaugă deci un număr, care se pierde printre alte mii. Socoteala e vertiginoasă, dar nu-l tulbură: să oficieze dintotdeauna același ritual de dimineață i se pare logic pentru meseria lui, corect față de înclinațiile sale și tipic pentru destinul său.