A review by epictetsocrate
Lotte la Weimar by Alexandru Philippide, Thomas Mann

4.0

„În ziua aceea, dimineața, puțin după orele opt, au sosit la Gotha, folosind cursa obișnuită a poștalionului, și au tras la vestitul hotel din piață trei femei care, la prima vedere – și chiar la a doua -, nu aveau nimic deosebit ca înfățișare. Legătura dintre ele se putea vedea ușor: erau mama, fiica și camerista. Mager, gata să facă plecăciunile de bun sosit, stătea sub bolta de la intrare și văzuse cum rândașul le ajutase pe cele două dintâi să coboare de pe scara trăsurii, în timp ce camerista, pe nume Klärchen, își lua rămas bun de la surugiul poștalionului, lângă care șezuse și cu care, după toate aparențele, se împăcase foarte bine pe drum. Surugiul se uita la ea cu coada ochiului, zâmbind și gândindu-se probabil la dialectul în care vorbise fata, și o petrecu din ochi, cufundat într-un soi de meditație zeflemitoare, în timp ce Klärchen, tot răsucindu-se, suflecându-și rochia și făcând grații fără rost, se dădea jos de pe capra înaltă a trăsurii. Surugiul trase de curea cornul care îi atârna la spate, îl duse la gură și începu să sune cu multă simțire, spre bucuria unor băiețași și a câtorva trecători matinali care se opriseră să vadă cine a sosit.”