Take a photo of a barcode or cover
winterioana 's review for:
Dead Souls
by Nikolai Gogol
Dupa ce ai citit postmoderni si carti usoare, intoarcerea la clasici e ca atunci cand din aglomeratia urbana, zgomotoasa, haotica, in viteza, ajungi pentru un weekend intr-un loc linistit, in varf de munte. E ca un refugiu. Si e unul necesar. Aud de multe ori si citesc prin mediul online ca nu se mai pot citi clasicii. Nu mai sunt de actualitate. Normal ca nu mai sunt. Dar sunt necesari. Ne vom intoarce mereu la antici, la clasici. Fara ei modernismul si postmodernismul nu pot fi intelese. Nu poti invata istorie fara sa nu pornesti de la inceputuri.
Faceti-va timp sa-l cititi (sau sa-l recititi) pe Gogol. Deloc, dar deloc plictisitor, cu un scris alert, cu imagini realiste si caractere comice. De actualitate, asa sa va ganditi. De mare actualitate. Poate scrisul in sine nu se mai potriveste gandirii noastre, dar povestea e printre noi. Esenta ei.
Dincolo de firul epic, urmariti gradarea actiunii si felul in care sunt construite personajele. Fiecare e migalos lucrat, autorul se opreste mereu sa explice, sa faca notatii, sa adauge. Deloc plictisitor si suparator asa cum am citit pe cateva bloguri literare.
Si cu o mare arta, Gogol face parteneriat cu noi, cititorii. O face intr-o maniera foarte personala, foarte prieteneasca, aproape te gandesti la un moment dat ca esti pe acolo, imbracat in redingota, privind pe geamul trasurii. Subintitulata poem, cartea chiar are izul unui poem - al unuia de larga respiratie melodica, o panoplie de tipologii si caractere, pe un fundal zugravit mestesugit.
Dupa ce veti fi terminat de citit, intrebati-va care sunt sufletele moarte.
Faceti-va timp sa-l cititi (sau sa-l recititi) pe Gogol. Deloc, dar deloc plictisitor, cu un scris alert, cu imagini realiste si caractere comice. De actualitate, asa sa va ganditi. De mare actualitate. Poate scrisul in sine nu se mai potriveste gandirii noastre, dar povestea e printre noi. Esenta ei.
Dincolo de firul epic, urmariti gradarea actiunii si felul in care sunt construite personajele. Fiecare e migalos lucrat, autorul se opreste mereu sa explice, sa faca notatii, sa adauge. Deloc plictisitor si suparator asa cum am citit pe cateva bloguri literare.
Si cu o mare arta, Gogol face parteneriat cu noi, cititorii. O face intr-o maniera foarte personala, foarte prieteneasca, aproape te gandesti la un moment dat ca esti pe acolo, imbracat in redingota, privind pe geamul trasurii. Subintitulata poem, cartea chiar are izul unui poem - al unuia de larga respiratie melodica, o panoplie de tipologii si caractere, pe un fundal zugravit mestesugit.
Dupa ce veti fi terminat de citit, intrebati-va care sunt sufletele moarte.