Scan barcode
A review by epictetsocrate
Născuţi pe Pământ by Orson Scott Card
3.0
Odinioară, cu multă vreme în urmă, computerul navei spaţiale Basilica guvernase planeta Harmony timp de patruzeci de milioane de ani. Acum supraveghea o populaţie mult mai mică şi avea puteri mult mai reduse pentru a interveni. Dar planeta de care avea grijă era Pământul, străvechiul cămin al fiinţelor umane.
Nava spaţială Basilica a fost cea care a readus acasă un grup de fiinţe umane, care au descoperit că, în absenţa umanităţii, două noi specii au ajuns pe culmile sublime ale inteligenţei. Acum, cele trei popoare împărţeau un vast lanţ de munţi înalţi, văi luxuriante şi un climat care varia mai mult în funcţie de altitudine decât de latitudine.
Săpătorii îşi spuneau poporul din pământ, făcând tuneluri în sol şi în trunchiurile copacilor pe care îi scobeau pe dinăuntru. Îngerii erau poporul cerului, construind în arbori cuiburi acoperite şi atârnând cu capul în jos de crengi pentru a dormi, a discuta şi a preda cursuri. Fiinţele umane erau acum poporul de mijloc, locuind la suprafaţa solului.
Nu exista oraş de săpători fără case umane pe solul de deasupra sa, nici sat de îngeri fără ca încăperile împrejmuite de pereţi ale poporului de mijloc să se transforme în peşteri artificiale. Vastele cunoştinţe pe care fiinţele umane le-au adus cu ele de pe planeta Harmony reprezentau doar o mică parte din ceea ce strămoşii lor cunoscuseră pe Pământ, înainte de exilul lor, în urmă cu patruzeci de milioane de ani. Acum chiar şi acestea se pierduseră, dar ceea ce rămăsese era net superior în comparaţie cu ceea ce ştiau popoarele pământului şi ale cerului, încât oriunde locuiau cei din poporul de mijloc aveau o mare putere şi de obicei erau conducători.
În cer, însă, computerul navei spaţiale Basilica nu uita nimic şi, prin intermediul sateliţilor pe care îi răspândise în jurul Pământului, îl observa, aduna date şi îşi amintea tot ceea ce învăţase.
Nava spaţială Basilica a fost cea care a readus acasă un grup de fiinţe umane, care au descoperit că, în absenţa umanităţii, două noi specii au ajuns pe culmile sublime ale inteligenţei. Acum, cele trei popoare împărţeau un vast lanţ de munţi înalţi, văi luxuriante şi un climat care varia mai mult în funcţie de altitudine decât de latitudine.
Săpătorii îşi spuneau poporul din pământ, făcând tuneluri în sol şi în trunchiurile copacilor pe care îi scobeau pe dinăuntru. Îngerii erau poporul cerului, construind în arbori cuiburi acoperite şi atârnând cu capul în jos de crengi pentru a dormi, a discuta şi a preda cursuri. Fiinţele umane erau acum poporul de mijloc, locuind la suprafaţa solului.
Nu exista oraş de săpători fără case umane pe solul de deasupra sa, nici sat de îngeri fără ca încăperile împrejmuite de pereţi ale poporului de mijloc să se transforme în peşteri artificiale. Vastele cunoştinţe pe care fiinţele umane le-au adus cu ele de pe planeta Harmony reprezentau doar o mică parte din ceea ce strămoşii lor cunoscuseră pe Pământ, înainte de exilul lor, în urmă cu patruzeci de milioane de ani. Acum chiar şi acestea se pierduseră, dar ceea ce rămăsese era net superior în comparaţie cu ceea ce ştiau popoarele pământului şi ale cerului, încât oriunde locuiau cei din poporul de mijloc aveau o mare putere şi de obicei erau conducători.
În cer, însă, computerul navei spaţiale Basilica nu uita nimic şi, prin intermediul sateliţilor pe care îi răspândise în jurul Pământului, îl observa, aduna date şi îşi amintea tot ceea ce învăţase.