anca_m 's review for:

Cel care mă așteaptă by Parinoush Saniee
4.0

Am citit cartea in cheia devenirii unei mame. Are mai multe teme, feminitate, rolul femeii in societatea din Iran, soarta, implinirea in viata de familie sau datoria politico-sociala, dar latura asta mi-a atras mie atentia cel mai mult.

O vezi pe Massumeh buimacita de tipetele primului copil, nesigura si singura, dar pe parcursul cartii observi cum invata sa isi asculte instinctul de mama. Isi abordeaza copiii in functie de temperamentul lor, le da mereu spatiu sa fie cine sunt, ii citeste si reuseste sa se apropie de fiecare diferit. Totusi, poate tocmai spiritul de sacrificiu si simtul datoriei care a condus-o toata viata e cauza finalului atat de trist. Aratandu-le copiilor ca ei conteaza MEREU mai mult decat ea si dorintele ei, acestia invata sa se raporteze la ea ca la o fiinta care e acolo ca sa le implineasca lor nevoile si nu ca la un om in toata plinatatea, cu nevoi la randul lui. Nu am putut sa nu ma gandesc la final de carte ca Massumeh a ajuns in cele din urma sa traiasca exact cum observase ea ca e viata lui Bibi, batrana bunica a lui Hamid. Iubita declarativ de familia ei, dar in fapt uitata, vazuta ca inutila dupa ce si-a incheiat rolul de sotie si mama si condamnata sa isi astepte moartea in singuratate.