Take a photo of a barcode or cover
epictetsocrate 's review for:
Cu cărţile pe masă
by Agatha Christie
— Scumpul meu domn Poirot! spuse o voce dulce şi prefăcută, o voce cu intonaţii studiate, lipsită de impulsivitate şi spontaneitate.
Hercule Poirot se întoarse şi salută, strângând politicos tnâna interlocutorului său.
În privirea detectivului belgian, apăru o expresie neobişnuită.
S-ar fi spus că întâlnirea aceasta neaşteptată, deştepta în el o emoţie de o rară calitate.
— Scumpul meu doma Shaitana! răspunse el.
Amândoi făcură o pauză, ca doi duelişti care se pregătesc de atac. Erau înconjuraţi de un elegant public londonez care murmura:
Incântător, admirabil!
— Sunt adevărate minuni, nu-i aşa?
Acestea se petreceau la Expoziţia Tahachenior de la Wessex-House, la Londra. Preţul de intrare: o guinee, în beneficiul spitalelor londoneze.
Domnule, reluă Shaitana, e o plăcere să vă întâlnesc, În acest moment nu e nici un amator de spânzurătoare sau de ghilotină E oare sezonul mort în lumea crimei? Sau trebuie să se comită vreun furt aici, azi după amiază?… M-ar distra enorm, eventualitatea aceasta.
— V-ai domnule, răspunse Poirot, mă plimb pe-aici ca orice burghez cumsecade.
O clipă, atenţia domnului Shaitana fu prinsă de apariţia unei încintătoare fete, având pe-o parte a capului între bucle, trei cornuri ale abundenţei din pai. Domnul Shaitana se repezi înaintea ei:
— Scumpă prietenă, de ce n-ai venit la mine la magnifica mea recepţie? Am avut o mulţime de lume necunoscută, o femeie chiar m-a întrebat: „Ce mai faci?”. Şi a adăugat: „La revedere şi mulţumesc!”. Săraca, probabil că era de la ţară. In timp ce încântătoarea persoană răspundea aşa cum se cuvine, Poirot observă frumosul ornament care umbrea buza, supenoară a d-lui Shaitana.
O mustaţă frumoasă… o foarte frumoasă mustaţă, poate unica în Londra comparabilă cu aceea a d-lul Herculo Poirot.
Hercule Poirot se întoarse şi salută, strângând politicos tnâna interlocutorului său.
În privirea detectivului belgian, apăru o expresie neobişnuită.
S-ar fi spus că întâlnirea aceasta neaşteptată, deştepta în el o emoţie de o rară calitate.
— Scumpul meu doma Shaitana! răspunse el.
Amândoi făcură o pauză, ca doi duelişti care se pregătesc de atac. Erau înconjuraţi de un elegant public londonez care murmura:
Incântător, admirabil!
— Sunt adevărate minuni, nu-i aşa?
Acestea se petreceau la Expoziţia Tahachenior de la Wessex-House, la Londra. Preţul de intrare: o guinee, în beneficiul spitalelor londoneze.
Domnule, reluă Shaitana, e o plăcere să vă întâlnesc, În acest moment nu e nici un amator de spânzurătoare sau de ghilotină E oare sezonul mort în lumea crimei? Sau trebuie să se comită vreun furt aici, azi după amiază?… M-ar distra enorm, eventualitatea aceasta.
— V-ai domnule, răspunse Poirot, mă plimb pe-aici ca orice burghez cumsecade.
O clipă, atenţia domnului Shaitana fu prinsă de apariţia unei încintătoare fete, având pe-o parte a capului între bucle, trei cornuri ale abundenţei din pai. Domnul Shaitana se repezi înaintea ei:
— Scumpă prietenă, de ce n-ai venit la mine la magnifica mea recepţie? Am avut o mulţime de lume necunoscută, o femeie chiar m-a întrebat: „Ce mai faci?”. Şi a adăugat: „La revedere şi mulţumesc!”. Săraca, probabil că era de la ţară. In timp ce încântătoarea persoană răspundea aşa cum se cuvine, Poirot observă frumosul ornament care umbrea buza, supenoară a d-lui Shaitana.
O mustaţă frumoasă… o foarte frumoasă mustaţă, poate unica în Londra comparabilă cu aceea a d-lul Herculo Poirot.