Take a photo of a barcode or cover
epictetsocrate 's review for:
Palatul de la Miazănoapte
by Carlos Ruiz Zafón
Puţin după miezul nopţii, un barcaz s-a ivit din negura nopţii care se năştea pe suprafaţa râului Hooghly şi învăluia totul, ca miasma unui blestem. La prora, în lumina palidă trimisă de un opaiţ agonizant, atârnat la catarg, se putea ghici silueta unui bărbat înveşmântat într-o pelerină, care se trudea vâslind către malul îndepărtat. Dincolo, spre vest, Fort William, în grădina Maidan, se înălţa sub o mantie de nori de cenuşă la lumina unui nesfârşit giulgiu de felinare şi de focuri întinse cât vedeai cu ochii. Calcutta.
Omul se opri câteva secunde ca să-şi vină în fire şi să contemple gara Jheeter’s Gate, care se pierdea definitiv în negura ce acoperea celălalt mal al râului. Cu fiecare metru înaintat prin ceaţă, gara de oţel şi sticlă se confunda cu atâtea alte clădiri ancorate în splendori uitate. Ochii îi rătăciră către pădurea de mausolee de marmură, înnegrite de zecile de ani de abandonare şi către pereţi goi cărora furia musonului le smulsese pielea ocru, albastră şi aurie, prefăcându-i în înceţoşate acuarele destrămându-se într-un iaz.
Numai convingerea că mai are doar câteva ore de trăit, poate doar câteva minute, l-a îndemnat să-şi continue drumul, părăsind în măruntaiele acelui loc blestemat femeia pe care jurase să o apere cu propria-i viaţă. În noaptea aceea, în vreme ce locotenentul Peake pornea pentru ultima oară spre Calcutta la bordul unui vechi barcaz, fiecare secundă a vieţii sale se mistuia sub ploaia cernind la adăpostul zorilor.
În timp ce se căznea să târască nava la mal, locotenentul auzea plânsetul celor doi copii ascunşi în santină. Peake se uită îndărăt şi văzu că luminile celuilalt barcaz clipeau la nicio sută de metri în spatele lui, câştigând teren. Putea să-şi închipuie zâmbetul celui ce îl urmărea, savurându-şi prada fără cale de întoarcere.
Nu luă în seamă lacrimile de foame şi de frig ale copiilor, ca să ducă nava cu puterile care îi rămăseseră până la malul râului venit să moară în pragul labirintului de nepătruns şi fantomatic al străzilor din Calcutta. Două sute de ani fuseseră de ajuns ca să prefacă jungla deasă care creştea în jurul templului Kalighat într-un oraş unde Dumnezeu nu ar fi îndrăznit niciodată să intre.
Omul se opri câteva secunde ca să-şi vină în fire şi să contemple gara Jheeter’s Gate, care se pierdea definitiv în negura ce acoperea celălalt mal al râului. Cu fiecare metru înaintat prin ceaţă, gara de oţel şi sticlă se confunda cu atâtea alte clădiri ancorate în splendori uitate. Ochii îi rătăciră către pădurea de mausolee de marmură, înnegrite de zecile de ani de abandonare şi către pereţi goi cărora furia musonului le smulsese pielea ocru, albastră şi aurie, prefăcându-i în înceţoşate acuarele destrămându-se într-un iaz.
Numai convingerea că mai are doar câteva ore de trăit, poate doar câteva minute, l-a îndemnat să-şi continue drumul, părăsind în măruntaiele acelui loc blestemat femeia pe care jurase să o apere cu propria-i viaţă. În noaptea aceea, în vreme ce locotenentul Peake pornea pentru ultima oară spre Calcutta la bordul unui vechi barcaz, fiecare secundă a vieţii sale se mistuia sub ploaia cernind la adăpostul zorilor.
În timp ce se căznea să târască nava la mal, locotenentul auzea plânsetul celor doi copii ascunşi în santină. Peake se uită îndărăt şi văzu că luminile celuilalt barcaz clipeau la nicio sută de metri în spatele lui, câştigând teren. Putea să-şi închipuie zâmbetul celui ce îl urmărea, savurându-şi prada fără cale de întoarcere.
Nu luă în seamă lacrimile de foame şi de frig ale copiilor, ca să ducă nava cu puterile care îi rămăseseră până la malul râului venit să moară în pragul labirintului de nepătruns şi fantomatic al străzilor din Calcutta. Două sute de ani fuseseră de ajuns ca să prefacă jungla deasă care creştea în jurul templului Kalighat într-un oraş unde Dumnezeu nu ar fi îndrăznit niciodată să intre.