A review by epictetsocrate
Istoria lui Mayta by Mihai Cantuniari, Mario Vargas Llosa

3.0

ALERGATUL dis-de-dimineaţă pe Malecón de Barranco, atunci când umezeala nopţii îmbibă încă aerul, şi face ca străzile să fie lunecoase şi lucii, este un fel potrivit de a-ţi începe ziua. Cerul e sur, chiar şi în toiul verii, fiindcă soarele nu se iveşte niciodată deasupra cartierului înainte de ora zece, şi ceaţa estompează marginea lucrurilor, silueta pescăruşilor, conturul pelicanului ce taie în zbor linia frântă a falezei. Marea – aşa îi spunem noi Pacificului – îţi apare plumburie, verde-închis, fumegândă, nărăvaşă, cu pete de spumă şi cu valuri ce înaintează ritmic spre mal, păstrând mereu aceeaşi distanţă între ele. Uneori, o bărcuţă de pescari se leagănă săltată de unde; alteori, o răbufnire de vânt goneşte norii şi dezvăluie hăt-departe La Punta şi insulele pământii San Lorenzo şi El Frontón. Este un peisaj frumos, cu condiţia să-ţi aţinteşti privirea la elemente şi la păsări. Fiindcă tot ce a făcut omul, în schimb, e urât.