Take a photo of a barcode or cover
A review by epictetsocrate
Indiciu fatal by Patricia Cornwell
3.0
Buldozere şi excavatoare galbene hăcuiesc pământul şi piatra pe una din străzile vechi ale oraşului, stradă ce a văzut mai multă moarte decât în majoritatea războaielor moderne, iar Kay Scarpetta încetineşte jeepul închiriat aproape oprind în loc. Tulburată de distrugerea ce îi apare în faţă, rămâne cu privirea la maşinile de culoarea muştarului care muşcă sălbatic din trecutul ei.
— Ar fi trebuit să mă anunţe cineva, zise ea.
În această dimineaţă cenuşie de decembrie, intenţia ei fusese relativ nevinovată. Nu vroia decât să cedeze unei mici crize de nostalgie şi să treacă pe lângă vechea ei clădire, fără să aibă nici cea mai vagă idee că aceasta era pe cale să fie dărâmată. Ar fi trebuit să o anunţe cineva. Aşa ar fi fost politicos şi amabil. Să menţioneze acest lucru sau cel puţin să zică: „O, apropo, clădirea aia în care ai lucrat odată când erai tânără şi plină de speranţă, cu capul plin de vise, când credeai în iubire, ei bine, clădirea aceea veche de care încă îţi mai e dor şi la care ţii din toată inima va fi dărâmată”.
Unul din buldozere zvâcneşte, ridică lama pentru atac, iar violenţa mecanică, zgomotoasă, pare un avertisment, o alertă periculoasă. Ar fi trebuit să ascult, îşi zise ea privind la asfaltul crăpat şi sfărâmat. Lipsea jumătate din faţada vechii ei clădiri. Când a fost rugată să revină în Richmond, ar fi trebuit să îşi asculte instinctele.
— Am un caz la care sper că mă poţi ajuta, i-a explicat dr. Joel Marcus, actualul medic primar legist al Virginiei, cel care îi luase locul. Chiar ieri după-amiază a sunat-o, iar ea a ales să nu-şi asculte instinctele.
— Desigur, dr. Marcus, i-a zis ea la telefon, plimbându-se prin bucătăria casei din sudul Floridei. Cu ce vă pot fi de folos?
— O fată de paisprezece ani a fost găsită moartă în pat. Asta se întâmpla cam acum două săptămâni, pe la prânz. Fata fusese bolnavă de gripă.
Scarpetta ar fi trebuit să îl întrebe pe dr. Marcus motivul pentru care o sunase pe ea. De ce ea? Dar nu dădea atenţie instinctelor.
— Era acasă, lipsea de la şcoală? zise ea.
— Da.
— Singură? \'7dn timp ce vorbea amesteca o combinaţie de burbon, miere şi ulei de măsline, ţinând receptorul la ureche cu umărul.
— Da.
— Cine a descoperit-o şi care a fost cauza decesului? Turnă marinata deasupra unei fripturi slabe de vacă, într-o pungă de plastic pentru alimente.
— Mama ei a găsit-o. Nu există o cauză evidentă a decesului, zise el. Nimic suspect, numai că probele, sau mai degrabă lipsa lor, indică faptul că ea nu ar trebui să fie moartă.
— Ar fi trebuit să mă anunţe cineva, zise ea.
În această dimineaţă cenuşie de decembrie, intenţia ei fusese relativ nevinovată. Nu vroia decât să cedeze unei mici crize de nostalgie şi să treacă pe lângă vechea ei clădire, fără să aibă nici cea mai vagă idee că aceasta era pe cale să fie dărâmată. Ar fi trebuit să o anunţe cineva. Aşa ar fi fost politicos şi amabil. Să menţioneze acest lucru sau cel puţin să zică: „O, apropo, clădirea aia în care ai lucrat odată când erai tânără şi plină de speranţă, cu capul plin de vise, când credeai în iubire, ei bine, clădirea aceea veche de care încă îţi mai e dor şi la care ţii din toată inima va fi dărâmată”.
Unul din buldozere zvâcneşte, ridică lama pentru atac, iar violenţa mecanică, zgomotoasă, pare un avertisment, o alertă periculoasă. Ar fi trebuit să ascult, îşi zise ea privind la asfaltul crăpat şi sfărâmat. Lipsea jumătate din faţada vechii ei clădiri. Când a fost rugată să revină în Richmond, ar fi trebuit să îşi asculte instinctele.
— Am un caz la care sper că mă poţi ajuta, i-a explicat dr. Joel Marcus, actualul medic primar legist al Virginiei, cel care îi luase locul. Chiar ieri după-amiază a sunat-o, iar ea a ales să nu-şi asculte instinctele.
— Desigur, dr. Marcus, i-a zis ea la telefon, plimbându-se prin bucătăria casei din sudul Floridei. Cu ce vă pot fi de folos?
— O fată de paisprezece ani a fost găsită moartă în pat. Asta se întâmpla cam acum două săptămâni, pe la prânz. Fata fusese bolnavă de gripă.
Scarpetta ar fi trebuit să îl întrebe pe dr. Marcus motivul pentru care o sunase pe ea. De ce ea? Dar nu dădea atenţie instinctelor.
— Era acasă, lipsea de la şcoală? zise ea.
— Da.
— Singură? \'7dn timp ce vorbea amesteca o combinaţie de burbon, miere şi ulei de măsline, ţinând receptorul la ureche cu umărul.
— Da.
— Cine a descoperit-o şi care a fost cauza decesului? Turnă marinata deasupra unei fripturi slabe de vacă, într-o pungă de plastic pentru alimente.
— Mama ei a găsit-o. Nu există o cauză evidentă a decesului, zise el. Nimic suspect, numai că probele, sau mai degrabă lipsa lor, indică faptul că ea nu ar trebui să fie moartă.