Scan barcode
A review by soaptedecarte
Minciuni pe canapea by Irvin D. Yalom
5.0
Inainte de a impartasi gandurile mele, trebuie sa va spun cateva cuvinte despre psihanalistul, psihiatrul si doctorul in medicina Irvin David Yalom, pentru a da context operei sale de fictiune. El este o figura marcanta in domeniile in care activeaza, fiind autorul a numeroase lucrari de specialitate, devenite ulterior carti de referinta. Cea mai importanta contributie a sa este în domeniul psihoterapiei prin definirea și rafinarea practicilor terapiei de grup, punand bazele unei noi abordari psihanalitice.
In cartea sa, “Minciuni pe canapea”, Yalom impleteste fictiunea cu concepte de filosofie si psihoterapie, background-ul sau academic fiind pregnant in alcatuirea fiecarui personaj, redarea dialogului si construirea actiunii.
Mintea este fascinanta, iar prin aceasta opera am avut ocazia de ma plimba cu nonsalanta printre gandurile unui cunoscator fin al naturii umane, de a explora fara oprelisti colturile cele mai ascunse ale constientului si subconstientului sau. Nu pot judeca acuratetea informatiilor (dar ma gandesc ca o somitate in domeniu nu ar furniza informatii eronate, nu?), insa pentru mine a fost o adevarata incursiune spirituala.
Vedem lumea lui Ernest Lash, un incepator in domeniu, deschis catre noi tendinte, care hotaraste sa aplice tehnici experimentale de terapie unei paciente. El incearca sa stabileasca o relatie autentica in spatiul dintre terapeut si pacient si isi deschide sufletul in fata ei – insa Carolyne nu este un pacient tipic. In contratimp, Marshal Streider, un terapeut experimentat, conservator, bine ancorat in terapia clasica si mentorul lui Lash, este analizat la randul sau. Tema recurenta, pe care am intalnit-o in dezvoltarea tuturor personajelor, este cautarea sensului existentei umane.
Simt ca doar ce am zgariat suprafata, mai sunt multe de spus despre aceasta opera care indeamna la introspectie prin fiecare por, insa ma opresc aici cu speranta ca ii veti da si voi o sansa.
In cartea sa, “Minciuni pe canapea”, Yalom impleteste fictiunea cu concepte de filosofie si psihoterapie, background-ul sau academic fiind pregnant in alcatuirea fiecarui personaj, redarea dialogului si construirea actiunii.
Mintea este fascinanta, iar prin aceasta opera am avut ocazia de ma plimba cu nonsalanta printre gandurile unui cunoscator fin al naturii umane, de a explora fara oprelisti colturile cele mai ascunse ale constientului si subconstientului sau. Nu pot judeca acuratetea informatiilor (dar ma gandesc ca o somitate in domeniu nu ar furniza informatii eronate, nu?), insa pentru mine a fost o adevarata incursiune spirituala.
Vedem lumea lui Ernest Lash, un incepator in domeniu, deschis catre noi tendinte, care hotaraste sa aplice tehnici experimentale de terapie unei paciente. El incearca sa stabileasca o relatie autentica in spatiul dintre terapeut si pacient si isi deschide sufletul in fata ei – insa Carolyne nu este un pacient tipic. In contratimp, Marshal Streider, un terapeut experimentat, conservator, bine ancorat in terapia clasica si mentorul lui Lash, este analizat la randul sau. Tema recurenta, pe care am intalnit-o in dezvoltarea tuturor personajelor, este cautarea sensului existentei umane.
Simt ca doar ce am zgariat suprafata, mai sunt multe de spus despre aceasta opera care indeamna la introspectie prin fiecare por, insa ma opresc aici cu speranta ca ii veti da si voi o sansa.