A review by cinnamonfox
По направлению к Свану by Marcel Proust

emotional informative reflective medium-paced

• Plot- or character-driven? Plot
• Strong character development? No
• Loveable characters? No
• Diverse cast of characters? No
• Flaws of characters a main focus? Yes

4.0

Primul volum din opera lui Proust este format din două părți - Partea I. Combray, scrisă în 1913 și Partea a II-a: O iubire a lui Swann, scrisă în 1917. În prima parte a cărții urmărim copilăria naratorului, un băiat dintr-o familie cu stare, ce este foarte intrigat de vecinul lor, domnul Swann, despre care în familie se vorbește când în șoaptă, când cu admirație. În cea de-a doua parte a cărții, accentul se pune pe însuși domnul Swann și pe viața lui personală, absolut toate detaliile acesteia fiind discutate în amănunt de către vocea narativă.

În partea dinspre Swann este prima parte a romanului cu puternice influențe autobiografice ale autorului, fiind scrisă sub forma unui monolog încărcat cu reflecții și gânduri despre ce înseamnă să fii, de fapt, om, și care este esența acestuia pe pământ. Volumul urmărește copilăria și mai apoi maturizarea personajului principal în Parisul de la sfârștiul secolului al XIX-lea - începutul secolului XX, concentrându-se pe înalta societate, construcția acesteia și problemele sau gândurile care macină nobilimea din anturajul naratorului în epoca respectivă.

Un rol major în roman îl joacă metoda folosită la scrierea acestuia, fluxul conștiinței. Multitudinea de sentimente, emoții, gânduri și idei ce trec prin mintea naratorului în timp ce acesta duce un monolog interior este dezarmantă, ancorând cititorul într-o atmosferă complexă. Pentru narator, timpul este singura constantă, iar scurgerea acestuia potențează prețiozitatea amintirilor.

În partea dinspre Swann este doar începutul lungii călătorii pentru narator în viață, în acest volum fiind rememorate cu o multitudine de amănunte evenimentele cheie din copilările și mai ales sentimentele aparent trecătoare, dar ce au lăsat o amprentă adâncă în sufletului personajului. Deși naratorul, prin intermediul informațiilor pe care le oferă, conturează foarte bine atmosfera și structura nobilimii aflate la hotarul dintre veacuri, accentul principal este pus pe ce simte naratorul și pe emoțiile pe care le trăiește și retrăiește înperpetuitate rememorând evenimente din copilărie și mai târziu din perioada maturizării.

Primul volum din opera lui Marcel Proust este genul de carte pe care să o lecturezi lent, lăsându-te purtat de monologul naratorului într-o lume demult apusă, dar pe care vocea narativă o evocă într-o manieră melancolică, aducând noi și noi detalii despre evenimentele marcante și puterea emoțiilor simțite în acele clipe. Accentul nu se pune pe acțiune, ci pe atmosferă și maniera în care este scrisă cartea te face să te dedai introspecției în ceea ce privește propria copilărie.

Vă recomand acest volum dacă sunteți curioși de complexul roman a lui Marcel Proust, dacă vă place tehnica fluxul conștiinței în cărți și dacă vă doriți o lectură ce explorează în detaliu palitra emoțiilor umane.